Nicolae Badilescu
     

ADANCUL MARELUI MISTER

 

 

 

Despre sensul moral al mugurilor

 

 

Omul este singura fiinta care exploreaza

lumea faptelor si situatiilor prin tristete

 

         "... locuitorii de pe punctul albastru pot fi caracterizati

          prin aceea ca sunt si pot starni ciudatul sentiment

                                      ca au tendinta de a fi..."

                                                               Nichita Stanescu

 

Nu exista mai multe feluri de a fi trist.

 

Desi , iarba sângereaza verde,

desi dupa fiecare b u c u r i e,

in loc de vin, bem lapte de stele,

a fi astfel este si d u r e r o s

este si consternabil si  d r a m a t i c.

 

Departe, foarte departe de

                      punctul acesta albastru

se intâmpla scoaterea din timp

a  s t r u c t u r i lo r  cosmice.

 

( A fi astfel este o eroare,

o subtiere a spatiului, o asimetrica

asezare a memoriei dupa vectorul

dorintei si a anxietatii.)

 

Adica, un punct

pe punctul acesta albastru

(intelept si foarte fericit)

este astfel, fiindca el este trist !

 

 

 

 

 

Omul se sustrage istoriei

 sale naturale prin cunoastere

 

                                     metafora este o modalitate de gandire

 

 

Un punct scufundat intr-un ocean de puncte

este impins inspre toate modurile

expansive ale intrebarii. Mereu dincolo

si dincoace, fata de orice raspuns.

 

Un punct aflat intr-o continua miscare

nu este egal cu sine. El este o linie.

Punctul in punct - nu e nimic. Este  punct.

 

( Sau - un simbol - o investitie

continua de inteligenta sub forma frunzelor,

al pasarilor, a literei, a razei si al stelelor !)

 

Punctul a fost cea dintai revelatie si cauza

a desfasurarilor si intelegerii lumii.

Intr-o imensitate fara puncte nu poate exista

nici ura nici dragoste, nici sange...

 

Inainte de a fi punct metafora nu este !

 

Punctul o aduna din propria cenusa...

Magia e schimbarea punctului in cauza

autogena... Un monument escatologic

absolut al destinului si al mortii.

Care, din intamplare s-ar putea spulbera !

 

                                            Un punct cosmic

                                       in expansiune sublima... !

 

 

 

 

fiinta nu este si nu afla nimic despre  lume

fara prealabila dimensiune a cunoasterii

 

constiinta nu e decat jumatate

 

( Universul  e un tulburator si  t a i n i c

                         i n l a u n t r u  de  m i s t e r  ! )

 

Fara mine as fi cu mult mai singur pe

 acest punct. Si foarte abstract !

Ce vezi e jumatatea mea ganditoare.

El - curcubeul. Semn - i n t e g r a t o r...

 

Orice mirare e mai desavarsita decat

o ploaie si mai mult decat un cub ...

 

Fiinta este cat toate cele doua jumatati.

Ea e facuta din semne de intrebare.

Mirarea - o dimensiune  ! Misterul  -  alta.

Nasterea e ultima intamplare in - afara

memoriei propriului sau destin.

 

Ingerul nu zboara deasupra fiintei

ci o urmeaza,  a l a t u r a n d u - i -s e...

 

Alba, in aura sa, ca si cand ea - ar fi ea !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

a fi inseamna a te intreba despre fiinta

si raspunsul nu poate fi decat fiinta

 

 

                   ... fiinta e mister in stare pura...

 

E ca si cum as fi un fir de iarba

care inverzeste intre cei doi

indragostiti - din cenusa unui sarut.

 

Eca si cum as fi o secunda,

( un cristal hexagonal ) - viscolit

din ceasul unei catedrale abstracte.

( E ca si cum viteza lumini nu si-ar fi

propria definitie...)

 

E ca si cum nu voi sti niciodata,

dece nu stiu nimic...

 

E ca si cum as fi iubit ceva

care nu are nici un atribut,

nici o coordonata, nici un nume...

 

... de aceea, s-ar putea, sa ma simt

                                   invaluit de latenta erotica a universului!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sentimentele ne leaga inlauntrul

destinului general al fiintei

 

 

                        inteligenta nu poate fi dacat cel mai general

                        caracter al intregului

 

 

Desigur ca si  d e s t i n u l  nu  e

altceva, decat un sentiment

stapanit de puncte numite fiinte

deprinse cu felul nostru de a fi.

 

Desigur ca si inteligenta isi are

propriul destin si templul ei

unde cel mai general caracter

al intregului isi inalta  f i i n t a  !

 

F  i n  t a  nu poate fi nici pentru

si nici opus inlauntrului ei !

Findca ar insemna sa se stie,

in esenta. Inutil. Ce este. Cand e !

 

Intrebati cosmosul. Intrebati iarba ...

 

In cosmos sunt migratii. In iarba

ard cetatile ei verzi...

Desigur ca si abstractul meu destin

poate fi,  a p r o a p e, un sentiment !

 

El este cunoasterea integrala

si totala. De la zero  n e g a t i v   !

Adica ...

" A  deslusi taina oricarei intrebari"

 

Sa afli raspunsul inaintea auzului !

La  care nu s-a gandit nimeni,

a b s o l u t  nimeni ...

 

 

 

mana nu are cinci degete

ci poate  fi divizata in cinci degete

 

                                        tot ceea ce se numara devine real

 

 

Bata inimii sunt adevariri sublime.

Nici notiune, nici concept ci inlauntrul

faptului tulburator al numararii !

 

Una dintre bataile inimii este o credinta

in plus. Adica o posibila definitie a

m i s c a r i i    s t e l e l o r  in univers.

 

Ceea ce inseamna ca numarul exact

al batailor inimii este o constanta

care devine (fiind)   t u l b u r a t o a r e...

 

Fiinta nu poate fi decat acolo

unde isi recunoaste zeul din centrul

inimii. M i r a r e a .   I   n t e l e s u l  !

 

Ea se regaseste in gloria ritmica

si in conventia terestra a ceeea ce e !

 

Inima este un  i n l a u n t r u. Si sangele

tot  i n l a u n t r u   e s t e !

 

Fiinta se implineste - in fiinta, dar nu in

ea insasi ci in sensul ei - bataia in plus

a inimii. Deci, intr-un fenomen cosmic.

 

Precum universul in expansiune.

Asemenea  vitezei luminii, precum zero,

punctul,  cifrele, litera... T o t  !

 

 

Cea mai terestra conventie

a cosmosului este expansiunea lui

 

                                      ... dar o cumplita enigma esentiala

                                                o face impenetrabila ...

 

Cosmosul nu ni se arata decat

din dorinta noastra ca el sa fie.

A d i c a  -

prezenta lui nu e decat in vointa noastra...

 

... si ii datoram lui puterea de a-l dori ...

 

Dar dincolo de dorinta el ni se arata !

 

Actul nostru de credinta

                    este al meul si nu al sau.

El m-a  asezat in lume. Tulburator.  A t â t !

 

Stranie  m o n o t o n i e  axiologica ...

 

Numarul stelelor este intotdeauna

intensificarea dorintei.

 

Mai mult dacat sunt ar fi bine sa fiu

punctul in miezul  sau

ca sa aud suierul stelelor alunecandu-mi

prin piept si sa il cred !

 

( Altfel rasplata credintei

                     ramane doar o trista oferta

de amplificare a ei. )

 

 

 

 

 

 

 

 

"...l univers est un cercle dont le centre

est partout et la circonfereace nulle part..."

 

                                                Blaise Pascal (1654)

 

Ar fi o eroare sublima si o tradare sa mor.

 

Ar fi prima incercare sa zbor

si sa-mi fac un chip al meu de gand

cu inima turnata in bronz si sa rasun

                                                   apoi sa ard.

 

Curcubeul cuvantului care e

vuietul stelelor rasfrante in culori

m-ar schimba intr-o melodie, intr-un ecou.

 

Misterul absolut este singurul atribut

care ii are si-i poarta inlauntrului

dublura de taina, preschiband

                                           punctul in punct...

 

Daca scrisul nu ar avea nevoie de mine

ca sa fie

l-as lasa ca inima fara bataia ei dintâi

 si ca intrebarea fara cele

 cinci degete ale sale ...

 

Nu stiu ce este expansiunea universului !

 

" Ea se regaseste in propria glorie

si in conventia terestra

a ceea ce este..."

 

Doar atat, de la inceput, punctul

se schimba  (in) inlauntrul punctului,

se  dilata mereu. Spre ce ? De ce ? Cum ?

...  ? ...N i m i c  !

 

 

 

Omul este numai jumatate din el insusi

 

              ...restul este esenta din ceea ce e

              ...

 

 

Ceea ce vezi tu nu este nici macar aer

nici inaintea si nici inapoia a ceea ce este.

Si nici inlauntrul misterului nu poate fi...

 

Ceea cevezi tu nu inseamna jumatatea

 din mine - reala - ci trebuinta ei de a fi ...

 

Ceea ce pare lapte de stele este forma

 fara margini a punctului inchis in sine.Ger.

 

Ma las ranit de o cifra, de absolutul ei real.

( Ea  are in loc de schelet o  lege. Eroarea ! )

 

                   [ Intre cauzalitatea absoluta si dilutia ei

cosmica nu mai exista nici un loc

in care ceea ce este sa nu fie  precedat

de o jumatate ]

 

Jumatatea, in sensul ei abstract care este

cantitatea negativa nu este nici nimic,

nici mai mult decat nimic, nici mai putin

decat nimic si de aceea unu fara jumatate

este unul supremului inceput...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

fiinta e singuratatea care se devoreaza

pe ea insasi...

( a fi e stramosul tuturor verbelor )

 

 

                                      ...semnul se oglindesta in vers

                                      si se intreaba in poezie

 

Eu nu sunt decat semnul abstract

(din) cenusa mileniului abia inceput.

Nu am nici culoare, nici nume, nici forma,

nici puncte cadrinale, nici rima.

 

Eu nu pot sa fiu decat o fata a tainei.

Si-o intrebare despre cunoastere

si dorinta de inpartasire. Prin esenta lor.

 

Eu nu pot sa fiu decat  in constiinta.

 

Si nu ma implinesc din memoria lumii.

Fiindca, printre lucrurile lumii sunt si eu.

 

De aceea eu ma implinesc in mine.

Dar nu in mine insumi, ci in acest vers...

( Eu sunt

 un atribut al constiintei impartasite. )

Adica semnul ei intregit prin dragoste.

 

...La  inceputul mileniului in deriva...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

lumea este materia

transformata in fapt de cunoastere

 

 

                   sa nu regreti transformarea mea  intr-o

                   intamplare abstracta si nici sa nu ma aduni

                   intr-un singur si desavarsit mister

 

 

 

Intamplarea este suma tuturor legilor

             inmultita cu  a l t c e v a .

 

Tot ce se intampla in univers

este si litera si spiritul Inaltei legi !

 

" De  fiecare data cand se intampla

sa cauti  punctul de marimea

mugurilor absoluti

si corpuri neinventate pentru orice semn

ramas fara inteles - la marginea spatiului-

timpul isi are propria  f o r m a !"

 

Sa ma cauti, apoi, pe mine

intr-o intamplare inchinata voua !

 

( Lumina calatoare prin vazduhul cosmic

peste privelistile inexistente ramasa -

mormant al vidului ingropat in  mister ...)

 

Incotro pleaca  i d o l u l  din intamplare

si unde e piramida in care va sa fie ?

 

... Si ce sa fac eu cu acesti muguri
abstracti, intr-o spirala care

nu imi cunoaste nici macar numele ?

 

 

 

 

 

 

misterul este intuitia primordiala

al modului rational al constiintei

 

 

Eu imi investesc irezistibil

cunoasterea cu dorinta de durata,

care e memoria.

 

Fiindca adevarul  niciodata nu e

trait aproximativ ci ca un  i n f i n i t ...

 

Ai dreptate! Pentru ca nu ai dreptate...

 

Eu nu pot fi decat, cu o mica eroare,

aproape adevarat.

 

Aproape exact ce  as fi dori sa fiu,

                              aproape iubit, aproximativ inteles...

 

( Aproximativ ce  crezi tu despre mine. )

 

Ai dreptate, pentru ca nu ai dreptate...

 

... oricum chiar si ce cred eu  - despre tine -

este aproximativ  !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

noi semanam cu lumea fiindca o intelegem

si  ea ni se arata noua pentru ca ii semanam

 

Omul e este cel mai abstract punct

din univers si cel mai trist !

Singur si foarte abatut. Mereu ...

 

( Nicaieri si nimeni nu doreste sa-l

intalneasca si sa-l cunoasca...)

 

Cosmosul este iluzia sa topologica

si pactul terestru cu singuratatea,

dorinta Si asteptarea...

 

Evrika - a spus,  ( fara sa mai fie de fata )

si trupul i s-a facut farame.

...Ori silabe, sau cuvinte sau ganduri.

Adica ger, adica vis, adica spaima...

 

Peste care si-a desfasurat matricea -

 Misterul Absolut...

 

                                        Dar, asta este si o alta definitie

a spiritului !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

tacerea e parte complementara a discursului

 

             ....In univers, tacerea ca si lumina si intunericul nu sunt.

             Doar noi le evocam, de fiecare data in  comentarea

                     discursiv - conventionala a   c o s m o s u l u i...

 

 

De multi ani lumina,  t a c e r e a

care isi este siesi tacere.

care este pentru tacere-tacere

si care mocneste in tacere

s-ar fi sfarsit intr-o  b e z n a  ovala

daca n-ar fi venit de afara,

o si mai  d e n s a  tacere,

care sa-i intunece, sonor zarea

v i i t o r u l u i  c u v a n t.

 

Pe intinderea acestei taceri solemne,

pe durata acestei indelungi taceri,

se aud clopotele catedralelor

sau, poate, acoaterea din timp

                                      a structurilor cosmice

care adauga tacerii un plus de tacere

si ii pregateste, simfoniei intunericului

venirea pe lume, cu mare fast !

 

( Posibil - ca tacerea sa fie

extrapolarea sunetelor

si linistea - subiectivarea

albastrului absolut )

Primul discurs e mereu si ultimul

si v-a fi - nu incape nici o indoiala -

cel mai mare si prestigios  s u n e t

terestru care isi va termina existenta

Muzica sferelor este o promisiune

nesfarsita de miracole si tristete.

Pentru ca (in lume) adica in univers

n u   e x i s t a    muzica vesela.

 

 

poezia este echivalarea metaforei

cu silogismul iar acesta - reflexul intuitiei

 

                       intrebarile despre sensul fiintei. instituie,

                       contin si sunt reluari meditative

                       ale sentimentului lumii

 

Acest verb cu forma in chip de spirala

adica fara memorie - spune totul

despre destin si moarte, fiindca el este

lantul cauzelor si metafora.

 

          El este memoria care isi zice siesi-

prezenta si spirit in sine, un semn

pe toate variantele hazardice ale lumii.

 

In vrbul acesta, in care traiesc, laolalta

toate partile si intelesurile vorbirii,

se tace pentru nevoia de a fi - pur si simplu.

 

Monologul lui Hamlet si dilema sa

este o greseala. A noastra !

A fi inseamna - a nu fi pentru ca e in

afara dialecticii simetrice a fiintei...

 

A fi e un verb tragic, singur mort si trist.

La umbra intrebarii. Si fara noima...

Cel care exista este. Un licurici e tot atat

de imens concret ca si un creier uman !

 

A fi astfel, deci altfel. Fulgerand sacru dilema !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

dialogul dintre om si univers

nu e decat o metafora

 

                                                                                      dimensiunea inteligentei

                                    este proiectiva

 

Mai intai  v i d u l  s-a umplut de ceva

p r e c e d a t  de propriul sau mister

si s-a lasat purtat de de o  i n t a m p l a r e

a lumii, fara sa fie de esenta acesteia

ci doar o umbra rece a interiorului ei ...

 

Deodata m-am  s i m t i t  inconjurat

din afara de spatiu

si volume ( pure) fara continut !

 

[ In univers, t o a t e punctele si fiecare

dintre legi  a r e  si isi  p o a r t a

dublura  l o r  de mister !

Iar, in oricare moment se intampla

un fel de bilant cauzal !

 

Se naste celalalt stramos al intrebari !]

 

Si, de fiecare data este  si  a l t a  data

si de fiecare data este o zi solemna...

Eu nu pot sa fiu decat acolo unde  s u n t...

Orice propozitie despre mine duce

la destramarea mea

" Fii  orisice din ce nu e - si n-ai sa mai fii ! "

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

conditia umana a cunoasterii

 este intrebarea

 

                          ...totusi nu stim sigur daca sensul primitiv

                          al universului a fost sau a ramas numai

                                                          o cauza primordiala...

 

 

Era ca si cum s-ar fi  s p a r t  un punct

si i-am  s i m t i t  durerea fara sange...

Apoi, fiindca - in univers  o r i c e  este

este posibil - a  e x p l o d a t  un alt punct

d i n t r - o alta multime.

 

Punctul  c e l   m a i   p u s t i u.

Acesta era  p u n c t u l  care nu era.

( ...Gandisem un punct  f a r a  f o r m a.)

In taina punctului, cel care a spart un punct !

 

Apoi ca si cand filosofia n-ar fi fost

 un continuu efort de inutilitate

a raspunsurilor ...

 

Am intrebat linia dreapta.Si am intrebat sfera...

[ Locul geometric al tuturor punctelor

din univers este  f o r m a ?

Orice forma incepe la limita ei, cu spatiul?

Cand are un continut - forma e o structura ?

In cosmos, muzica sferelor are forma

desavarsita ? ]

 

Era ca si cand forma ar fi o fara - de - lege.

 

Cu toate, ca de fiecare data cand se sparge

un punct ( intr-o forma ) e o. . . treapta

de gandire !

 

 

 

cel mai simplu continut de cunoastere

este campul de constiinta

 

                                      esenta fiintei este starea de latenta

                                      adancita inspre ceva

 

- " Viata nu este o esenta "  Imi spui...!

 

... Iar cantitatea de cunoastere investita

in descifrarea lumii este foarte mica,

fata de enormul si insondabilul volum

de inteligenta prinsa in tesatura acesteia.

 

Acolo e si spatiul. Acolo e timpul. Ochiul

stie asta. Si degetele - numara.

 

Anumara nu e un sentiment. E o lege !

 

Se spune ! " Timpul infinit nu e nimic -

pentru ca el nu exista. " Ar fi ! De ce ? !

Plangand. Prin doua puncte. Infinitul are

Inceputul unic (ul) si un altul nevazut.

 

Intamplarea intreaga e intre cele doua

 l i m i t e  !

 

Din locul in care am fost risipiti in timp,

cuvintele si zeitatea noastra si ochiul

incearca sa fie - ceea ce sunt...

 

Ma intorc si  imi zic:

 

Intr-o impenetrabila cuprindere,

constiinta facuta din atomi de infinit

numara, nenumite niste multimi

care nu exista !

 

      

 

mitul este forma de comunicare

a demiurgului cu lumea

 

                            miturile poarta marca originara  a geniului

                            ele nu au fost create de cei care oficiaza

                            ci pentru cei care practica

 

 

Gandesc in locul intrebarilor si  a f l u

ca odata cu orice inteles, va trebui

sa ma las  b i c i u i t  de  m i r a r e.

 

Gandesc in  l o c u l  silabelor si ma

regasesc - blestem  al cuvantului

in foamea lui de sentimente.

 

Curand ne vor preschimba in idei.

Glorioase idei. O prisma cu sapte fete...

Inventatoare prisma. Fatarnica idee !

 

Gandesc -  da si gandesc - nu.

Fiindca  d a  nu i se opune lui n u.

 

Intre unul si celalalt exista nulitatea

axiologica. Acolo palpaie constiinta !

A c o l o  sunt eu. G a n d e s c !

 

[ Daca totul este masurat  in metru si in clipa,

iar timpul este rar, pustiu, vid astronomic,

ca vazduhul cosmic sau enorm de gol

ca spatiul atomic ...

#

daca spiritul reprezinta tot ce se desfasoara

in constiinta oamenilor, atunci cand se gasesc

unii in altii, ca fiinte  existente si responsabile -

cine imi gandeste -  mie -  d u r a t a  ? ]

 

 

 

 

cunoasterea - deci constiinta este fiica misterului

 

                                      e u este tot ceea ce  sunt inainte

                                      de a trece inspre altul

 

 

Eu este prezentul meu dinainte existent -

de nume si intruchipare, de nastere, de tot !

 

Ea este jumatatea fara jumatate din mine ...

 

Nimic mai simplu, nimic mai complicat !

 

Totul e tot de la inceputul-inceputului

oricare ar fi el ! Singur ! Inainte de eu !

 

Adica un infinit si o concomitenta originara.

 

Nimic mai simplu, nimic mai complicat !

 

          Tarziu ( foarte tarziu) am stiut eu sa spun tu !

Acest nu a fost doar un semn ci un fenomen

stelar  si independent !

Primul  a l t c i n e v a ...

 

Astfel s-a instalat dualitatea constiintei. Eu. tu.

...I n t a i - jefuit de de iubire ! Eroarea. Misterul.

Identitatea celor doi e insumarea a ceva

dinainte existent.

Eu e primul este al lui tu !

 

Nimic mai  s i m p l u , nimic mai complicat !

 

Ca si cum lespedea pe care te sprijini tu e eu !

 

 

 

 

 

 

haosul nu poate fi ordonat numeric

 

                                                entropia este starea lumii in care

                                                nu se poate face nici un semn

                                                 si nu se aseaza nici o forma

 

La poalele acestui numar impar

obtinut prin insumare simpla -

vom aduna erori din intamplare

si miezul cifrelor si osemintele

si gerul imperial al  a c e s t o r a ...

 

...Cu primele taceri glorioase;

( cele vinovate de intelepciunea

propriei greseli,

din inlauntrul surd al timpului  s o l e m n

viscolit de furtunile nisipurilor

din clepsidrele abstracte )

s e   p l a n g e  !

 

Pentru ca -

numerele gandesc noaptea !

 Bezna lor este oglinda neagra

din stânga stelei care  va fi

copilul din flori al intunericulu

d e   o d i n i o a r a.

 

In sirul nefsarsit al numerelor

inceputul haosului si comosul

se contopesc intr-o singura si 

desavarsita intamplare sferoida.

 

Aici  isi dorm somnul de veci

formele din afara de spatiu,

absolutul vid cu semnele lumii

si toate volumele fara continut.

 

 

 

 

universul este  al formelor

 

 

                       " forma este o promisiune cosmica

                       privind semnificatia a tot ceea ce poate fi ... "

 

Borges

 

Ceea ce  d e s l u s e s t i  tu,

in tacerea, lumina si intunericul

inlauntrul misterului  a b s o l u t

e si restul si esenta a ceea ce este.

( Un descantec - trist cum e o stea -

pentru eternizarea materiei.)

 

Ceea ce pare un semn de intrebare

este punctul neincoronat

al absolutului sau real - linia, spirala.

 

Toate semnele au in loc de ochi, o gheara.

 

( Lasa-te biciuit de un  n u m a r

i n t r e g  care isi este siesi

suma exacta a celor doua jumatati

i n t e g r a t o a r e - a l t f e l

vei avea nevoie de foarte mult timp !)

 

Doar forma preschimba  m e r e u

intamplarea dintr-o dimensiune cosmica...

( E s e n t a   e i  - intr-un proiect. )

De la   m i s t e r u l   a b s o l u t

pana la semnificatia sa primordiala.

 

Acestea asa cum se lasa deslusite

( inainte de revelatia arhitecturii lumii )

sunt- in lumina, intuneric si  t a c e r e

lacate magice peste peste legile lumii...

...Stravezii, in aura lor, fiindca, ele, formele

sunt semnele inlauntrului - a ceea ce e...

 

expansiunea universului

este o grandioasa oscilatie imobila

 

                                  o eliberare  absoluta de intamplator

                                  si necesar

 

Tot ceea ce ne inconjoara este necesar

si se intampla sa se intample !

Chiar si stelele. Mai putin timpul.

 

Frunza - nu, marea - nu, pasarea - nu !

 

Numai inima este ! Ea isi bate ritmul -

( o  grandioasa oscilatie imobila...)

 

Ea are acelasi nume cu ea,

nici o litera in plus, nici o litera in minus.

 

Ea nu se lasa insotita de nici o umbra

n i c i   d e   t i n e ,.

Ea este numai ceea ce este !

 

Ea isi este propria materie;

si abstractie si esenta.

 

Ea este apropierea si polul da

de la capatul  l u m i l o r ...

 

Ori unde e , ea este inconjurata

d i n   t o a  t e   p a r t i l e   d e   e a.

 

Mai intai a fost pamantul si marile,

apoi sfera si inima care isi bate ritmul

in grandioasa oscilatie  imobila !

 

 

 

 

 

infinitul nu poate poate avea nici o proprietate

 

                            existenta se defineste formal prin doua

                            extremitati si substantial prin ceea ce se

                                                intampla intre ele

 

S-ar putea ca timpul infinit sa nu fie

n i m i c,

fiindca el nu exista decat in absente.

S-ar putea ca o ancora si o mana abstracta

sa il schimbe intr-o multime vida.

Fiindca, infinitul, in sine, nu e doar

unu si cu unu ci si un foarte singur

cuvant pentru numarat punctele si spatiul

dintre  s f e r e ...

 

S-ar putea, ca durata, sa se defineasca

prin infinit - un discurs despre forma universala

a tuturor lucrurilor

 

[ Asa inlauntrul sufletului este o continua

deplasare a metaforei inspre discurs...         ]

 

S-ar putea ca durata sa fie un fenomen

de insotire prin tangenta ritmica

a ceea ce este spre neputinta de a mai fi...

 

Precum nasterea, precum steaua

 si   m o a r t e a

ori sensul spatiului -

cel care pleaca numai din mine !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

adevarul este un cuvant - simbol rezumativ

deci sintetic al cunoasterii impartasite

 

 

Se facea ca eram un gand in care

locuiam impreuna cu un simbol.

Se facea ca eram un simbol. O forma

implinita a unui act de cunoastere.

Si se facea ca lumea a inceput cu mine.

Orice discurs despre mine

era o miscare inlauntrul constiintei.

 

( Si, parca eram inainte de sens si ordine.)

Unu - unicul, absolutul imobil nu se putea

intampla decat pe el insusi !

Unul absolut nu este inceputul unui sir.

El este sensul universului.

 

Si se facea ca a sti nu era o necesitate

a lumii. Ci doar o inspaimantatoare

nevoie a mea, decateori zaream  p i s c u l

unui verb  -  o r i   c a n d   v i s a m ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

numararea pana la doi

e un fenomen fara replica in univers

 

Revelatia e un fapt de constiinta.

 

Constiinta o conditie a divinului.

( Si unica dimensiune a fiintei...)

 

Toate religiile incep prin revelatie.

 

Demiurgul m-a ales sa-mi fiu  l u m e...

 

In afara mea. Raman difuz si aleator.

Lege universala a prefintei ...

 

Eu - alaturi de mine. Unu intre unu !

Si linistea contemplativa . . . 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

lumea fenomenelor este facuta

din modularea marilor legi

 

                                legile nu sunt esente ale lumii

                                ele stau intre ontologie si fenomene

 

Ma ajung din urma data viitoare

si imi vad propria absenta.

O, daca as fi macar o clipa spirala

m-as vedea cum sunt.

 

 " Vorbesc  d e s p r e   l u m e,

deci lumea  exista "

O, daca as fi macar o clipa spirala

 as vedea-o asa cum e...!

 

( Pentru ca atat cat e, pot sa jur

ca, de fapt, ea nici nu este ! )

Eu stiu ca durata este o insusire

luminos - radianta a materiei...

 

O, daca as fi macar o clipa spirala

m-as privi prin voi cum sunt..

 

( Vreau sa spun ca nu  n u m a i

intunericul daca este-este ... )

 

Privesc un mar, indelung.

Il admir si merul se preface ca este.

O, daca as fi macar o clipa spirala

l-as lasa in el asa cum e...

 

( Tu insa trebuie sa stii ca un mar

daca nu este rosu - nu e ! )

 

 

 

 

 

singura substanta disponibila

pentru modelarea duratei este prezentul

 

                           "... Durata scrie in noi o roata

                                             intocmai - dogma..."

 

Ion Barbu

 

Durata e insusirea ( esentiala)

radiant luminoasa a materiei,

                          de a fi astfel.

Prezentul e  o conditie a  m i n t i i

 si nu a  l u m i i.

 

In univers nu exista prezent

si nimic nu este  n e c e s a r.

 

( Cu toate, ca, aici orice este  p o s i b i l,

          si ca in fiecare moment, din imensa

cantitate din ci s-ar putea numi,

intr-un fel, se consuma mereu ceva,

din ceea ce e, fara sa fie

e s e n t a  a c e s t e i a -

ci doar o umbra rece a substantei

c o s m i c e .)

 

Prezentul nu poate fi  p a r t e

dintr-un asemenea decor !

 

Durata este un atribut al spatiului

in miscare.

 

Forma ei nu devine. Ea se reclude-

In vidul sau. Punct intr-un camp gol.

Si, pentru ca - suma duratelor

este intotdeauna subcantitativa.

Asculta - d o g m a

( Huxley) Zece intelepti la un loc

f o r m e a z a (cel mai) adesea, o ceata de naivi !

 

 

numarul este un fapt mintal primordial

primar generator de inteligenta

 

                                                numarul e o masina

                                                de transformat timpul in spatiu

 

Nu s-a oprit inlauntrul numarului

trei. Singur in locul cel mai trist

si fara trup al tradatorului t r e i.

 

Numarul - este, si el un  m i r a c o l ?

Da! Inainte sa devina suma !

Si, iar s-a oprit inlauntrul numarului

trei. Singur, de la zero inspre. Punct....

 

Numarul poarta in sine un mister ?

 

El e inaintea sumei si e faptul dintai

 si  necesar al acesteia !

Numarul, precum spirala, precum semnul

ori ideea de schimbare in spatiu

si pana la nasterea lui minus unu -

sunt ultimele cuvinte intelese inaintea

s c r i s u l u i !

 

( Cele cateva taine de apoi ale lui unu...)

Cand dintr-o multime i n l a c r i m a t a

a disparut  u n u - El a capatat un alt inteles

prin absenta. A m i n !

 

#

In catedralele cosmice dorm idolii in cifre...

E un loc in care nu se numara - unu  !

#

Cu orice  numar se poate construi

un model de lume...

 

 

 

matematicul nu cuprinde esente morfice,

definitii fenomenice si nici inamplari

 

                                      t o a t e  se dau dura intr-un zar

 

Cel mai simplu corp geometric

este c u b u l !

El are in loc de  i n i m a  o piramida.

 

Cubul este a sasea fata a  unei piramide

numita a saptea minune a lumii.

Este cea mai simpla forma spre

esenta a ceea ce este

de fiecare  data cand s-ar putea sa fie !

 

El se mai cheama si intr-un alt fel.

( Cu nume de taina, Z a r .)

 

Zarul nu isi aseaza sensul ca pe

un intreg...

El este polul da sau este  zarul nu !

 

Adica s intampla, ca de  fiecare data

cand sase puncte formeaza o infinitate

primul punct - sa fie cel  a b s t r a c t .

 

Asadar,  undeva in vazduhul cosmic ...

 

... cubul in care se aude, batand,

in loc inima

a seasea fata a unei piramide -

                                          e s t e  !

 

 

 

 

 

 

 

adevarul este, adevarul nu este,

iata adevarul !

 

                               adevarul este o stare limita

                               de pozitivitate pentru comunicarea umana

                               deci pentru constiinta

 

Adevarul este un cuvant in care domnesc

toate cele doua jumatarti ale lumii.

A dori sa spui adevarul inseamna a te intreba

despre neputinta de a nu sti - cat stii !

 

Adevarul este dincolo de tot ce iti este dat sa ai.

Adica, nevoia si foamea de a dori !

 

Adevarul este.Adevarul nu e. Iata adevarul!

Un atribut cat incape si se desfasoara

cat apare si vine spre, in  - si din cunoastere !

 

O valoare care nu poate fi spusa 

decat in soapta din memorie si cu tristete.

 

Fiind un elaborat de cunoaster, adevarul

si idolul acesta si idolul celalalt.

 

Dar constiinta ?

Ea, constiinta nu participa la adevar

ci se instaleaza in el - si se intreaba...!

Ce este un punct, o linie, o frunza, un munte,

pamantul, soarele si ce e adevarul ?

 

[ Orice construire de adevar este o substituire

prin altceva. Deci apartine unei

alte esentialitati... Adica e destin, adica poezie ! ]

 

 

 

 

 

 

umanitatea este o eterna

minoritate a omenirii

 

                            omenirea este o  m u l t i m e  de indivizi

                                                (un fenomen de specie)

                            umanitatea este o comunitate de oameni

                                                adica un fenomen spiritual

 

La inceput gandul mi s-a schimbat

in sentiment si mi s-a facut mila de mine.

Un fel de spaima, un fel de taina -

ca in fata unei intrenari nedeslusite.

 

Apoi imaginile lumii mi se intalneau

in minte - dincolo de ochi, asa cum sunt;

sfera - asemeni sferei, ,marul - rosu,

mugurele - mugur ... priveam si auzeam,

ascultam si vedeam - tacerea si gerul ...

 

Inhalez misterul, sa ca respir esenta !

( Nu ma oglindesc in stralucirea lui...!

 

Pun samanta in pamant si astept...

Fuiindca eu nu stiu, ca de fiecare data,

a semana este primul sens al intrebarii !

 

Taina sfanta a semanatorului este mana lui

a b s t r a c t a ...!

 

( Aceasta o deosebeste pe ea de o religie ).

 

El este tot ce se intampla in constiinta...

... Dar asta e si definitia spiritului !

 

Vreau sa spun ca ceva mai tulburator

decat trecerea de la unu la doi

        nu se poate intampla in mintea noastra !

 

 

 

disparitia modelului razboinic

este o depasire morala

 

                                                in lumea neumana,

                                                deci in lumea esentiala

                                                nu exista nici razboi nici pace

 

Avem nevoie de curaj ca sa reincepem

razvoiul troian ! (Spune semnul)

 

Sangele e decadent si steril. Se infrunta.

 

Razboiul e in tot trupul meu. S i m t  !

 

Pacea se cauta, pe sine la, marginea

u n i v e r s u l u i. Intr-o metafora eterna.

 

Ea este de alta esenta decat fiinta mea.

 Fiindca nicaieri si nicicand, nu a venit

si nu vine catre mine ceva care sa insemne

plecarea mea inspre ea !

 

In lumea cunoasterii, orice intreg desavarsit

este generat de doua jumatati !

( Bomba atomica este modelul absolut al

celor doua parti simetrice si egale

dar si identice care dispar prin unire ! )

 

" Si vis pacem, para bellum ! "

 

( Ca sa nu fie razboi

 trebuie sa dispara pacea ) ?

 

Nu ! Omul, pentru ca traieste asa cum e !

Fara sa aiba varsta materiei si timpului.

 

 

 

 

 

lucrurile sau starile definite nu mai sunt in durata

( nici chiar definitia timpului )

 

                                   ... mai intai a fost pamantul si marile,

                                   apoi sfera si   "d e f i n i t i a" ...

 

Definitiile sunt arcuri din cercul polar.

Ele inchid in blocuri de gheata

caldura banda a semnului de intrebare.

 

Definitia e mereu grabita si nu-i asteapta

raspunsului, fulgerul radiant -

luminos. Sta. Nepazita de cici o aura !

 

Nu isi urmeaza renii.Urmele saniilor

trase (de orice definitie) se schimba

treptat, din  linii paralele, intr-un punct !

 

Puterea lor e negativa.Ele pierd intreg

elanul noietic.Toate sunt inversul

plus cunoasterii. De aceea eu crd ca :

 

Decat o definitie confuza despre natura

umana, preferabil o conturare

precisa a ceea ce a precedat-o !

 

Pericolul definitiei -

" Subiectul cunoscator se  descarneaza

si isi pierde legea subiectivitatii...! "

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

legitatea lumii este insusirea ei de a fi inteleasa

 

 

                           dincolo de locul intalnirii constiintei

                           cu semnele ei - legitatea lumii nu are sens

 

 

La inceput a fost punctul,

apoi linia dreapta - si cercul ! Toate.

 

Punctul, linia si verticala sunt realwe.

 

In launtrul pietrelor, a frunzelor

si a cristalelor de zapada - exista.

 

[ Si insusirea lor de a fi intelese ! ]

 

Pretutindeni - toate sunt in toate !

 

Asa cum fiinta - identica, fiind

cu ea insasi - nu se lumineaza

decat in devenire. In semnul ei !

 

[ precum peste nesfarsirea

intristatelor galaxii de forta

( un fel de harta a norilor in miscare )

fiinta se stralumineaza

daruindu - se in comunicarea diferentiala

 s i   u n i c a ... ]

 

Adica !

Intocmai cum, esenta universului

este transcederea absurdului ...

 

Trebuie ca ...

De la inceput - toate stau  in toate !

 

 

 

 

o natura umana existential inteligenta

nu a fost niciodata prinsa in tensiunea intrebarilor

despre sensurile fiintei si a lumii

 

 

                            fiinta este parte a misterului absolut

                            acela care nu are nici un atribut,

                            nici o coordonata nici nume

 

 

          Fiinta este in devenire. Prin blestem

dialectic. E revenire si plecare, sosire

sosire si nerevenire . Si schimbare si impietrire.

 

Fiinta nu e cantec si nici zeitate armonica.

Este o sufocanta nota singura - care isi

rasuna ca intr-o pestera cosmica. Ecaul ...

 

Fiinta este vaga, fara sens si atribute.

Ea afla, se intreaba si isi raspunde siesi.

Din cartea de rugaciune a constiintei !

 

[ Eu sunt fiinta aparuta intr-o lume de natura

 inteligenta , care m-a precedat de la inceputul -

inceputului.Primul sibol al ei !

 

Si sunt astfel pentru ca tot ce poarta

inteligenta universala a lumii  -

a   f o s t   i n a i n t e a   m e a ...

 

Sunt un satelit mintal al inteligentei cosmice ! ]

 

- Dar fiinta - [eu, el, tu ]. Ea. Ce este ?

Prabusirea dint-un zar a unei stele

a unui fulg de zapada, a unei flori

 si a unui anotimp, intr-un om...!  Este !

 

 

 

 

omul cauta sa isi faureasca fericirea

pentru ca nu o are in chip natural

 

                           " Universul este un ocean in care

                              nici lumina si nici intunericul

                              nu inseamna nimic.

                              Pe intinsul acestuia, din cand

                              in cand, omul aprinde  focuri de artificii

                                                          si le numeste  l u m e ..."

                                                                             Borges

 

Omul este o intamplare

careia tristetea  ii este necesara pentru a fi !

Bucuria este un zambet cosmic

sub  o pleoapa stravezie numita altfel !

 

Tristetea este fericirea viitoare 

( chiar moartea se cheama astfel ).

Nici unul nu avem nevoie de ea,

dar fara ea nu putem fi !

E ne cunoaste intunericul si lumina

pe de rost.

( Plansul este bucurie in plus).

Si fara asemanare

 stralucitoare stare de a fi un lume,

care este  f o c u l   d e   a r t i f i c i i

si pentru frunze si pentru aripi, pentru mine

si pentru tine ...

 

Cu toate ca nimeni nu doreste sa fie trist - e s t e !

 

A l t f e l ...

Cea mai desavarsita forma de tristete

este  f e r i c i r e a !

 

 

 

 

 

 

 

omul nu coincide ca model cu directia

si schema functionala a lumii

 

                                                " omul este un biped fara pene "

                                                ( honni soit qui mal y pense )

De fiecare data, omul gandeste bine

cand se intampla asa !

( Unul impotriva celuilalt - mergem

chiar cand, inca, nu   s u n t e m ! )

 

Omul este fericit numai prin comparatie.

 

... Are, insa, motive, mereu de un punct fix

si de o paine abstracta

ca de o cana cu licoare de stele.

 

[ ( Pentru el )  Aripile sunt semne de prisos

zborul - profanarea sfintei gravitatii.

 

Si cand unu este -  doi e inca putin...) ]

 

El inventeaza timp ca sa  aiba din ce sa scada.

Cata singuratate intre ultimele cuvinte

si  a b s o l u t u l - apoi !

 

Si cat mister ...!

 

Neputand sa nasca -  el moare

si duce dupa sine taina de la cina.

(Venirea in lume este altceva !)

 

Poate chiar  a x i o m a  i n f r i c o s e t o a r e

despre  inexistenta   v e r t i c a l e i !

 

 

 

 

 

 

a fi e o forma a intregului in durata

 

                             ( a avea este ecoul rasfrant a tristului a fi ! )

 

Intregul - forma desavarsita a tacerii,

intunericului si luminii ...

 

Nu ca si cand lumea at fi privita

  in  o g l i n d a .

Nu ca si cand oglinda ar fi o masura

pentru tot ceea ce e in durata -

ci doar ecoul rasfant in aceasta

a  d u r e r o s u l u i   a fi  !

 

( Atributul universului dinainte si de dupa

inceperea expansiunii lui.)

 

Intregil fara inceput nu este.

 

Nici punct si nici  nu-i poarta aura

albastra - o g l i n d a glorioasa ...

Nici  f a r a   s f a r s i t  ?!

 

Cel dinainte si dupa - gandeste !

 

Tristetea lumi privita in oglinda

suntem noi in chiar eroarea de a fi !

 

Doar astfel intregul scade, adunand

fiecare greseala a noastra,

din intelepciunea inaltului  e c o u .

 

... Iar ca sa stiim ce este  l u m i n a

 i n m u l t i n d u - i  viteza

 cu propriul mister - e cu totul altceva,

etcetera, etcetera ...

 

 

 

gandirea este o insusire fundamantala a intelegerii

( intelegerea este legarea noastra de lume )

 

                      ( intre aceste cuvinte de pe tabla de ceara

                         nu incepe harta inzapezita a unui gand si

                                      nici conturul gerului care il invaluie )

 

Gerul este forma fierbinte a gandului

iar simbolul - relatia dintre semne.

 

Gerul este fiul natural al misterului.

 

Pentru ca sa ma simt ger

ar trebui sa fiu crivat si sa biciuiesc vocala

Gerul este   g a n d ... !  Si atat .

 

( Alte nume nu poate sa aiba ? )

 

El germineaza in univers dincolo

de discul solar si de  "nervul terestru"

din intelegerea lumii...

 

E si entropie e si cosmos.

Ceva dinaintea inaltului zero absolut.

 

( Constiinta primordiala este anterioara

doar judecatilor de valoare.)

 

Gerul este forma fierbinte a gandului

si poiezia - covorul zburator...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

inteligenta este cauzalitate gratuita si nenecesara

 

 

                     ... misterul cel mai autentic din mintea mea

                     este viteza luminii ( ... nu stiu ce este lumina -

                                      nu stiu ce este viteza...)

 

 

E ca si cum as fi arcul de lumina

fosila de la marginea universului

si as lustrui intunericul, ca pe un ban alb

gaurit de mainile ierbii credincioase...

 

E ca si cum cineva m-ar intreba -

 

Daca viteza  e s t e  tensiunea timpului...

Daca lumina este singura descriere

cuprinzatoare a tot ce se intampla in univers !

Si daca evolutia  e s t e   o acumulare de inutil (?)

 

Daca, insa punctele situate la sistanta egala

fata de un punct numit centru ...

ar jura ca ele sunt cercul (perfectul cerc)

 

Eu ar trebui sa depun marturie ca -

 

... viteza luminii  este esanta a tot ce se

intampla in univers !

 

Si ca materia absolut intunecata

nu are timp, este incompleta, deci nu e ...

 

Asa  sa-mi ajute...!

 

 

 

 

 

 

 

meditatia este implinirea generalizatoare

 a cunoasterii

 

 

                                      miturile sunt adevaruri sublime

 

Pe timp de intamplare fugi ! In  taina !

 

Secunda solemna e o abstractie.

O idee.O fata a cauzalitatii gandite.

 

Asteapta la umbra ei si incearca sa afli

de la muguri, daca nu cumva sub formele

concrete este numai ce se vede

( doar o tesatura cauzala) sau si -  altceva...!

 

Ori - mai bine afla tot ce se poate sti

fiindca, iata - inca nu stim ce inseamna a sti

 

(...Doar gandul mai stie ceva din amintire  ! )

 

Iar cercul, traieste ca un intelept - punctul

si sfera  !

 

Secunda ascunde solemn adevaruri sublime -

sa stii ca a stii -  inseamna a nu sti !

 

Acesta e ste spiritul ( si litera ) miracolului !

Stralucitor in splendoarea sa. Un mit ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

inteligenta ca miscare noogenetica

a constiintei este la inceputul infiniturilor

 

                            omul este o fiinta a microluciditatii

                            care se naste, este si exista printre

                                                lucrurile inceputului

 

[ Pe timp de neadevar lasa-te biciuit

in tacere. Si copacii se lasa

desfrunziti, la semnul vantului...

#

Numai cand incolteste,  iarba

isi masoara firul in  a n i   l u m i n a

dupa legea spiralelor cosmice, poate  ...]

#

Taina deosebirii adevarului de orice alta

intelegere pleaca din mine.

 

          In infinit e spatiul.Cu timpul este lumina.

 

Vreti sa va spun ca spatiul nu e infinit ?

 

El incepe prin a fi perfect  f i n i t  !

Si se intinde, devenind din ce in ce

mai finit, pana cand esenta lui nu mai

poate fi spusa in cuvinte si nici marcata

cu vre-un semn ...

 

Un sir infinit de numere de puncte, marimi ...

 

[ E foarte de spus (insa ma gandesc)

ca numarul polar (n) neurmat de unu -

e altfel, decat, daca e urmat ...]

 

... Ca si cum eu -  as fi urmat de  u n u  !

 

 

 

 

 

timpul este clipa inmultita cu propria sa durata

 

                     cand sunt lucruri, spatiul este facut din lumina,

                     cand nu e lumina, spatiul e facut din intuneric,

                     cand nu ar fi nici ele, spatiul sunt eu. Ca sa 

                     fie golit si imobilizat trebuie sa nu fiu nici eu ...

 

 

 

Ca si cand timpul trait ar fi masurat

in  s u n t e m.

Ca si cand suntem, ar fi unitatea

etalon a tot ceea ce poate sa moara.

Suntem in toate modurile si in toate

spatiile dintre intuneric si lumina.

Suntem nu este un verb, el este

etalonul ajutator pentru evitarea

n e a n t u l u i.

 

El se foloseste de oricine si de altcineva

in lipsa unei  c o n s t a n t e   . . .

 

Materia fara inceput nu  e s t e

nimic si nu are nimic. Nici un atribut,

fiindca daca e fara inceput ( o n t i c ) -

exclude conditia duratei...

 

Materia fara  d u r a t a  -  suntem !

 

A fi e modul materiei in durata.

A avea este tangent cu  s u n t e m !

 ( Suntem care nu se termina.)

Este real ! Unu, nimicul, intamplarea, locul,

modul, piatra si pasarile ... suntem !

 

Clipa inmultita cu propria sa durata,

intunericul si lumina din spatiu -

s u n t e m  !

 

 

 

timpul nu poate fi infinit fiindca e integral perceput

inlauntrul oricarei dimensiuni

 

                        timpul nu e apriorism- adica nu exista

                        in afara si fara contopire gnoseologica

 

Timpul se masoara in clipe!

 

Inainte sa fie numarate, clipele nu sunt

in  d u r a t a,

adica nu au - toate - gustul si mirosul rosu

a l   s a n g e l u i ...

 

Timpul dinaintea numararii este

acel ceva numit - t i m p u l  a b s o l u t

[ un inteles cotropit de propriul  inlauntru !]

 

Fiindca   n u m a i ceea ce este numarat.

P o a t e  f i !

 

Adunat, impartit, scazut, inmultit ...

 

Eu spun un singur numar si - din turnuri

cad secunde laolalta cu planetele,

vietatile si anotimpurile,

aidoma unui ocean de semne

sau de  c u v i n t e  ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

viata secreta a girafei in flacari

 

                            tristetea este planul esential si continuu

                            de referibta si contrast pentru bine si fericire

 

 

Miracolul meu este in ceea ce am fost.

( Incediam cu geruri abstracte o idee.)

Era doar intamplarea stiuta pe de rost

intoarsa dinspre ce nu este, inspre ce e.

 

Fusesem, la inceput si nu si foarte da.

Apoi, pe verticala eroarea cea mai pura,

cu dreapta faceam cruce pe fruntea altora.

Eram, in loc de mine, greseala pe masura.

 

Eu am avut, se pare, din vreme mult noroc,

ma-au viscolit cu stele ecouri, rand pe rand.

( Sunt binele cel atic si blestem sunt si joc

prin care o mirare m-a prefacut in gand.)

 

Sunt flacarile acelea ! Le vezi ? Ele exista !

Sunt intamplarea lumii cea mai  t r i s t a !

 

 

( Din " Viata intima a lui Salvador Dali " )

 

- N o t e  d e  l e c t u r a -

 

" ... la patru ani, vroiam sa fiu bucatar.

La cinci ani, voiam, deja sa fiu Napoleon.

Ambitia mea nu a incetat sa creasca, iar

acum -  e sa devin Salvador Dali si nimic

altceva. E foarte greu, de altfel, pentru  ca

Salvador Dali, pe masura ce ma apropii

 de  el

se indeparteaza de mine..."

... Vad, insa , pe locul meu ... o girafa in flacari ...!

 

arrow_07_up__bg#000000
arrow_07_down__bg#000000