Nicolae Badilescu
     

NICOLAE BADILESCU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ALBASTRU ABSOLUT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EDITURA FACLA

 

Timisoara 1981

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un bolnav de vesnicie

 

 

Gerul aspru din cuvinte

reînvia, clipind albastru,

fericit cum e doar cercul

de un ceas încoronat.

 

Pasari cu aripa franta

se pierdeau în bezna alba

cea cu gustul de racoare

si de ploair-n plina zi...

 

Somnul singur mai repeta

plasuirea din gandire:

un bolnav de vesnicie

pe-o durere, canturi scrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Carte de vise

 

Carte de vise, carte de gand

te deschid la pagina o mie

si astept sa-nceapa fumegand,

iar minunea-albastra care învie

 

vechile povesti cu întelepti de rand,

 cu mirese-n alb si cu o mie

de nebuni si doamne, surazand

parasite-n piata ta pustie...

 

carte de vise, carte de gand...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3

 

 

 

 

 

Linistea sfarseste în cuvant

 

 

Plansul este bucurie-n plus,

soapta pe cuvant nu e crezuta

trupurile trec de noi,  în sus,

înspre o gresala absoluta.

 

Ploile de aur nu pot fi eroare !

Linistea sfarseste în cuvant:

trei, din doua degete cu gheare,

ma arata, voua, cum nu sunt !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4

 

 

 

 

 

 

 

 

Si greierii

 

 

 

Si greierii cei întristati cu roua

si visul bun rastalmacind descantul,

padurea de salcam taiata pe din doua

de-o pasare mai iute decat vantul...

 

Si cate stim si cate ne stiu ele,

adevarati ca-ntinderea cu noi, egala,

 tradau derilul ierbii credincioase

ca noi, prin lunga veghe de sub stele,

sa pregatim, tacuti, sublima îndoiala

a vorbelor trecute patimas prin oase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasa-ma sa fiu secunda

 

Lasa-ma sa fiu secunda

care te împarte-n doua,

verde sa zidesc oglinda

si sa fiu bolnav de roua.

 

Vreau, tinandu-te de mana,

sa strivesc albul sonor

si sa fac pasari abstracte

cu sageti în lungul lor...

 

Bland sa ma patrunda gerul

din silabe scurs în gand,

sa ma las calcat se umbra

norului prelung, trecand...

Lasa-ma sa fiu secunda

care taie-n doua unda ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6

 

 

 

 

 

 

Ti-a fost dat

 

 

Ti-a fost dat, iubita, tie

ca sa afli cate din

cele care-aveau sa fie

pasari albe cu zbor lin

 

au ramas printre cuvinte,

fara trup si de lumina

daca aerul mai simte,

înca - atingerea lor fina...

 

Tu-mi cerusesi numai mie

sa le fac, pe rand, sa fie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7

 

 

 

 

C l i m a

 

 

Doar eu si tu, în vechi calesti,

gonim peste  pustiuri înspre mare.

 

Doar eu si tu mai bem din cesti

înalte, ceaiuri nevindecatoare...

 

Doar eu, cand tu nu vei mai fi,

voi întreba si-mi vei raspunde

doar tu, ca  eu nu voi mai sti

daca am plecat de mult si unde.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8

 

 

 

 

 

 

 

Daca vrei tu

 

 

Daca vrei tu, vreau si eu,

daca nu, nu-mi e totuna,

tu esti char conturul meu

si-n adancul sau,  furtuna.

 

Strange-ma daca ma pierd,

pierde-ma cand nu m-adun.

Eu în tine tot mai cred;

tu esti raul meu cel  bun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9

 

 

 

 

 

 

 

S p u n e - m i

 

 

Spune-mi daca-n tine ninge,

daca iarna a venit,

daca viscoleste-n ganduri

daca ninge vatuit...

 

Spune-mi

si te voi atinge, daca vrei,

 cu o silaba,

si zapada se va stinge

ca ecoul care-ntreaba...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10

 

 

 

 

 

 

 

 

Î n t r - o  v o r b a

 

 

Într-o vorba, doar cu tine,

pot sa ratacesc în voie;

tu îmi numri pasii bine,

îi faci rari cand e nevoie.

 

Într-o unda, doar cu tine,

ratacesc si-ntr-o secunda

nu te mai gandesti la mine,

vrei, tacerea sa te-ascunda.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

 

 

 

P l o a i e  d e  a u r

 

 

 

Ploaie de aur bate-ma ploaie,

repede vara, toamna deloc;

cazi peste toate, curgi în suvoaie,

stai si închipuie-ti pasari de foc!

 

Frunze - mpatrite ca de trifoaie

îmi vor aduce numai noroc;

daca, în vara, cat mai vioaie

si daca-n toamna numai în joc,

ploaie de aur, striga-ma-vei ploaie !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12

 

 

 

 

 

 

I d e e

 

 

Sa fiu eu pasarea, tu cerul

în care ma împlant supus.

Ori daca-ai fi tu decat gerul

din versul meu înca nespus

 

te-as umili ca pe-o mirare

si m-as lasa de dragul tau,

cioplit în ceata care doare

pana la os, si ma viseaza rau.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

13

 

 

 

 

M a r e a    c r e d e

 

 

Marea crede ca ne-a-nvins !

Langa tarmul ei abrupt

nervul orizontului întins

înca nu s-a rupt !

 

Se aude cum vibreaza

ca odinioara noi;

smulsi de vorbele din fraza

eram unu, eram doi...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

14

 

 

 

 

 

 

 

 

V o l u p t a t e

 

 

Cand, noaptea, padurea se lasa

de greul tacerii-n pamant

iar dorul de cer o apasa

prin verdele-i sange înfrant

 

noi trecem s-alegem copacul

ursit sa ajunga vioara

si tremura frunza, pe lacul

cel care-a clipit de cu seara !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

15

 

 

 

 

A  c  u  m

 

 

Cercuri pleaca

peste marea care seaca

si ma strica din afund

drum rotund.

 

Casa e fara zavor,

de lut usor

si-n fereastra de-ndoiala aburita

umbra piere ravasita...

 

Zarile se despreuna...

 

Serpi în sange cad din luna
si se-aduna

în ostrovul carnii, alge...

 

Vorba vesteda se sparge.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A l b a s t r u   a b s o l u t

 

 

Motto

 

                        E  gandul limpede în noi ca  gerul

                        si-albastru cum e aerul la pol ...

 

Adevar albastra unda

neajunsa dreapta, za

pentru fuga din secunda,

 polul nu si polul da,

 

vino cat avem rabdare

sa te scoatem din afund,

ca ne doare, bland  ma doare

întelesul tau rotund...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17

 

 

 

 

 

L  a   b  i  r  i  n  t

 

 

De la mine înspre tine

trece-un semn de întrebare.

De la tine înspre mine

lumea intra în mirare.

 

Între tine si-ntre mine

e un iad prin care umbla,

de la mine pîn-la tine,

jumatatea din penumbra.

 

Intre ochiul meu si-al tau

este cerul cel albastru.

Între ochiul tau si-al meu

 

a cazut un ciob de astru...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

18

 

 

 

 

 

C  h  i  p

 

 

Pentru ca e mica lumea,

marea are lumea ei.

Pentru ca-i albastra  marea,

lumea are albastrul ei !

 

Pentru ca ma ai pe mine,

te gandesc de la-nceput.

Tu gandeste foarte bine

ca sfarsitul e-nceput,

 

altfel iarba va învinge

marea si albastrul ei,

astfel marea ne va duce

din cuvinte, în idei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

19

 

 

 

 

 

 

 

 

S  a  t  i  u

 

 

Pasare plutire iute

si sageata si mai iute

fluturare alba-n aer

si de ceata alba - caier.

 

Pasare cu desfacute

panze de corabii mute

vanturate-n  line unde,

 

dinspre unde zbori, spre unde...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20

 

 

 

 

 

 

 

L  e  c  t  i  e

 

 

Luam cartea cu o mana

si-o deshidem la-ntamplare;

zeul foii îmi amana

judecata mare...

 

Si uitam o saptamana

cartile de vis citite;

litera cea mai pagana

sangele îl minte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21

 

 

 

M a n a   s t i e   s a   c i t e a s c a

 

 

 

Mana stie sa citeasca

versul tau în soliloc;

nici tacerea nu e masca,

 strigatul nu e deloc...

 

Vantul  a uitat cuvantul

însemnat cu fierul...

 

 

A fi ( te gandeste, gandul )

unde  zeu e gerul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

22

 

 

 

 

F  u  n d  a  l

 

 

Curcubeul lent ca soapta

taie acum în doua cerul

mai albastru cum e ochiul

zeului care-a gandit...

 

Zborul lin de clipa blanda

trece dincolo de frigul

logodit si el cu valul

cel vandut altui destin.

 

Visul singur mai încearca

sa-l adune într-o mirare,

dar ma pierd si el ma uita

în vazduhul din vocale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

23

 

 

 

V  a  m  a     s  e  n  i  n  a

 

 

Cer rotund deschis, sub pleoape

ca o pata de lumina,

vama albastra si senina

ziua mea din luna mai

nu-ndrazneste sa refuze

masca rea si-un ciob de astru

dintr-o clipa aruncat,

albul putrezit nu-l schimba, 

banuie si sigur stie

cand îsi pierde lucrul umbra

si imi spune cine piere

castigandu-ma,

pierzandu-l

ca pe un ban avut si dat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



 

 

 

 

24

 

 

 

 

 

M  e  m  o  r  i  e

 

Umbre se nasc si se uita

pe întinderea încercata de duhuri

rotunda;

 

ploaia de aur ma leaga de lume

si vanturi pletoase de ceara palesc

în vamile acestea si-n mine

cu gandul la toate...

 

Un ochi dintr-o mie ma vede

si roiuri de raze ma pierd...

 

Sub bolta prea scunda a lumii

acum

focuri ard vii,

zadarnicii si goluri în mutenia lor

de scrum se fac vant,

fluvii lungi de ceata

îndoaie cumpana oarba spre miazazi...

 

Eu sunt legat de lume

cu un cuvant.

 

Palcul de raze,

ravnind magice semne, despica silabe,

sangele îngheata;

rosul din valvataia lui starneste,

cate sunt,

semintiile toate...

 

Eu sunt legat de lume

 cu un cuvant.

 

Fluviile lungi de ceata

înclina cumpana spre alta zi

 

 

 

 

si ornicele lumii cu fosnet le muta

si chin,

spre judecata carnii topite

cand umbre platindu-le vama

sunand se albesc.

 

Cumpana dreapta

se schimba în faptura cu gheare

si somnul mi-l fura cu vise,

cu neamuri,

bolta cea scunda a lumii

o taie în doua;

infernuri cu viata si roiuri albastre

si chipuri slutite-n ferestrele oarbe

si codri de-arama-n dogoare

starnesc rumegusuri stelare

si muzici din bezne strafunde si grave...

 

Eu sunt legat de lume si dezlegat.

 

Cumpana dreapta ma cauta staruitor

prin ere,

sub bolta prea scunda a lumii

ploaia de aur cerne tacere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

C  h  i  n  t  e  s  e n t  a

 

 

Ca  am visat doua cuvinte,

o pasare si trei secunde,

patru din toate cele chinte

esente rare, eu stiu unde

 

începe si sfarseste vremea

sonora, calma, din descant

si stiu in ritm de gagliarda,

pavana banda sa o cant...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

27

 

 

 

 

O c h i u l   a l b a s t r u   a l   l u m i i

 

 

Frunzarele macina veacuri

în gusa lor verde

si lauda partea fata întoarsa a vaii,

ploile repezi cazute în stive

raman tuturora...

Prin vamile sterpe haitasii

de umbre

gonesc peste smarcuri maloase

vantura harul uitarii,

zornaie miezul rotund...

Si ochiul albastru al lumii

clipeste departe...

Geana ranita vina

adulmeca stalpul si pragul

de straja carnos,

cioburi aduna, se strange...

Si ochiul albastru al lumii

ne stie cu nume de patimi...

Frunzarele macina veacuri

si pietre si oameni

în gusa lor verde

si lauda fata întoarsa de zodii.

Ploile repezi cazute în stive,

serpii din sange

raman tuturora...

Ci ochiul albastru al lumii

pe rand,

ne vede-n fereste de taina

venind si pled.can

 

28

 

 

 

 

 

Π n  a  d   i   n  s

 

Lasa-ma  sa sparg o clipa

cum spargi oul sau aluna,

sa-i rup ceasului aripa

care-l zboara din acuma

 

norilor, lasa-ma, turma

sa le-o man din spate, eu,

pana sa pornesc pe urma

somnului din pietre greu.

 

Lasa-ma, într-o poveste,

sa te spun pe dinafara,

sa-ti aduc, razand, o veste

trista, pentru-a cata oara ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

29

 

 

 

 

T  e  m  a

 

Domnita mea hurie înca n-a aflat

ca eu cu sangele nu m-am certat,

ca uneori mai gust si eu din vis,

cum gusta ea din gandul meu nescris,

 

ca o zaresc mereu trecand fosnit,

prin versul alb în care a mintit

ca doar în ziua saptea i-a placut

sarutul meu, ca marul de demult ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30

 

 

 

 

 

 

 

A  d   a   n   c

 

Iata, am sperat ca o sa ne creada

ceasul care-a stat pentru ca doare

floarea de salcam ramasa de zapada

în mirarea semnului de întrebare.

 

Dar am scris pe-o frunza, înca, verde

versul care ne prindea atat de bine

si-am simtit de-atunci ca-si pierde

vantul care o batea usor prin mine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

31

 

 

 

 

 

 

S a    b a  t  a    c  e  a  s  u  l

 

 

Mi-e fericirea alba cum e foaia

de plop trufas mirat si ars de vant.

Sa bata ceasul ca sa-nceapa ploaiea

ca sunt cum e-ntacere un cuvant.

 

Si cand va fi sa-mi atatati vapaia

ca fii lui Eol au spus ca sunt înfrant,

nu-tarziati !

Porniti, în zori, bataia solemna

dintre blanzi si morile de vant

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

32

 

 

 

 

 

 

 

 

S  a     n   u     u  i  t   i

 

 

Sa nu uiti sa dai de tine,

într-un cantec, într-un gand.

Sa nu uiti sa dai de mine,

sange daca-ti voi fi, stand.

 

Sa nu uiti nici de lumina

sfasiata dinadins,

nici de moartea, nici de vina

de a sti si-a nu-mi fi prins

radacina,

în ruina trista

din ecoul stins...

 

Sa nu uiti sa dai de mine

cand voi rataci prin tine !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

33

 

 

 

 

 

J  u  r  n  a  l

 

 

La sanii cu umbre frumoase

goneam înspre norduri pustii,

simteam cum tacerea, prin oase,

ma-nvata cum numai tu stii

 

pe-o floare sa schimbi o silaba

si ceasul în urma sa-l pui,

la ora cand nu te întreaba

nici noaptea ce nu vrei sa spui...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

34

 

 

 

 

 

 N   o   d

 

 

Si s-a oprit ploaia de seara.

Eram de fata eu, erai si tu ;

padurea de salcami din ceara

cu mult mai-nalta se facu.

 

Si ajungeam, frumos înca o data,

curajul tau sa fiu si teama mea;

tu doar durerea alba cautata,

eu devenisem rana care ne lega.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

35

 

 

 

 

 

F  i  i  n  d  c  a    s  u  n  t  e m

 

 

Fiindca suntem, este bine.

Sa avem un singur gand;

între noi si cine vine,

iarba va-nverzi, tacand.

 

Ora buna-i prea departe !

Unii suntem, altii au fost  

Nimeni nu va avea parte

sa ne stie pe de rost.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

36

 

 

 

 

T  e  x   t

 

 

Vorbele ne dau dreptate,

sa le credem pe cuvant...

Pana cand sunt asteptate,

noptile înca mai sunt.

 

Pana sunt eu si cu tine,

într-un sunet, într-o clipa,

nu ma întreba cand vine,

pasarea, nici daca tipa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

37

 

 

 

 

D  a  c  a    t  o  t  u  s  i

 

 

Rup în doua ziua buna

suflete rosite-n verde.

Stiu secundele cum suna

si castigul cand se pierde.

 

Trec de mine si de tine

toate cate-au fost odata...

Daca totusi ar mai tine,

înca o vara, vara toata !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

38

 

 

 

 

 

 

 

S   a   n   s   a

 

 

Sa nu poti sa cuceresti

marea cea cu pesti in sange,

cand înaltele ceresti

bolte, norul îl rasfrange

 

peste jumatati pustii

de tacere si culoare...

Luptator învins sa fii

dus pe scut si de mirare

ca e-n sine sa nu stii

ochiul care înca plange

marea cea cu pesti în sange.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

39

 

 

 

 

S  a  p  t  e    s  e  m  n  e

 

 

Stau alaturi, fara voie,

sapte semne-n alta lege;

 

cristalin sirag de vorbe

e raspunsul, ca-ntelege

cardinalul vers homeric...

 

Patru zari în patru puncte

sparg cu varfurile stele,

fac minuni si-i  spun legende


sudului cu ochiul mat...

 

Lasa-ma, acum, de mana

sa te duc unde-ai plecat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

40

 

R  a  s  t  i  m  p

 

 

Ne astepta invazia tacerii complicata

ritmic egaland orbitele,

 

spaima unui decor  perfect ca padurea

uimindu-ne privirea naiva...

 

Ne asteptau dovezile anume uitate,

privelistile stapanite în ascuns,

trecand peste clarul fluid

al prezentei nelocuite.

 

Si, se-ntampla sa-si iasa din sine

departarea,

oglinzile împacate sa-si

fluture batistele sonore.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

41

 

 

 

 

 

D  i  s  t  a  n  t  a

 

 

Fiecare ajungem la drumul rotund.

 

Masti de plans urata umbrele

de pe botitele noastre cai

si oglinzile vindeca ritmica suferinta

 a anotimpurilor macinatr

în frunzare.

 

Aceleasi cuvinte

spala sangele cu apa vie

si ochiul deschis pipaie

talerul noptii de aur

si nu poate sa umileasca

o pajiste ocolita

pentru nebunul visator care plange.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

42

 

 

 

 

V r a i m e n t   l e  b l e u  c o n n a i t ...

 

Ritmuri plutesc în oglinzi,

se-nvartesc, se fac spirale,

se fac ghem...

 

La  marginile cu pacate,

paznicul de ispite randuieste capcane,

în trepte domoale

si plumbuie

în frangerea unei rare parghii,

calcaiele slavite,

 

aduna descantece si scade

dovezile întoarce veciei;

 

de sange legate fiicele lui,

luneca în unde din lume...

Fara început ajung aici,

fara început.

 

Turme negre tasnesc în mine

si ma uita, sloiuri lacuite

ma-nfioara,

turmele negre se rasucesc,

zeitatea pacatului din ochii lor

pazeste în zaristi rotunjite,

tresare,

 

ritmul se face zvarcolire nesavarsita,

scama sunetelor o biciuie

în carnea boltita spre pacat...

 

Turmele negre clocotesc orizontul

în zatul luminii racoarea

îsi rodeste pufosii aburi,

spaime înfasate ori strigate putrezite

 

 

si paznicul de ispite

îsi pregateste capcanele, toate...

 

Fiicele lui luneca în lume vascoase.

 

Fara început patrund în mine,

fara sfarsit,

 

turmele negre varfuiesc asisurile

m u g i n d,

sapa rabufnirile dureroase si oarbe,

 

eu sunt aici fara început;

 

" vraiment le bleu connait..."

 

Fiicele paznicului luneca în mine

din unde,

în calcai îmi fumega o rana ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

44

 

 

 

 

V  e  g  h   e

 

 

Dorul de duca în taina

ne-apuca,

 

pe cheiul ce sta sa cada

umbre vin sa ne vada,

 

tarmul rotund se srtange,

povara mai grea în sange...

 

Si-un ochi se deschide,

un altul,

 

si-ncepe cantatul-pacatul,

foamea de unul,

ravna de altul...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

45

 

 

 

 

 

 

 

 

E  g   a   l 

 

 

Totul se misca egal,

se-aburea, iesea-n afara...

 

Tipete ca de cristal

palide aveau sa piara,

dincolo de vechil mal

unde, înca de cu seara

se pornise triumfal

ca sa-nvinga-atata oara

lenes, anotimul pal...

 

Iar, în linistea bizara,

totul se misca egal ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

46

 

 

 

 

 

C  a  l  m

 

 

Amurgul stie cate pierde

secunde care s-au sfarsit.

 

Orasul vede si nu crede

ca umbrele l-au fost jertfit.

 

O pasare de seara taie

în jumatate un destin...

 

... Foaie alba, alba foaie

as mai vrea sa scriu putin !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

47

 

 

 

 

V i  n  e    n  o  r  d  u  l

 

 

Vine nordul, ninge vreme,

umbrele se duc spre sud,

ceta treaza mai viseaza

fara  s - o aud.

 

Vine frigul, ninge lene,

mi se albastreste gandul,

iarba nu mai poarta verde

si-mi amana randul.

 

Ninge iarna, cade cerul,

trece, surd, prin vorbe, gerul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

48

 

 

 

 

R  a   t   a   c  e   a   m

 

 

Rataceam pe mare amandoi,

tu erai o unda care doare,

eu pustietatea rece dinapoi

prefacuta-n spatii viitoare.

 

Ne primea de ceata,. alt tinut

strajuit de-un semn mai pal...

 

Eu pierdusem cate am avut,

tu pluteai suava pe alt val...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

49

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S i - a m u r g u  r i     m a   p i e r  d . . .

 

 

Vorbeste-mi de cate se-ntampla

în ceata stiuta departe,

ca, iata, se-apropie noaptea

un singur patrar ne desparte.

 

Ori spune-i sa vina pe lume

secundei abia începute,

ca tot mai strain sunt de mine

si-amurguri ma pierd, abatute...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

50

 

 

 

Sa   n e   p a z i m

 

 

Sa ne pazim de roua care-ngheata

învinsa peste florile din umbra,

si sa pandim iscoadele prin ceata

cum ratacite-n urma noastra umbla;

 

O sa simtim un plus de nostalgie

fiindca am uitat cuvintele cum spun,

cand vinovate de durere vor sa stie

daca ne-a parasit durerea din ajun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

51

 

 

 

 

 

 

I  n   t   e   r  v  a   l

 

 

Cad în jurul meu secunde,

cand nu cad le-aud ecoul;

Nu se-arata, nu se-ascunde

dupa frunza veche noul

 

val si înca nu stiu unde

calca peste lume zeul

drumului cu vai afunde

prea-rotundul si mereul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

52

 

 

 

 

 

 C e r u l   t i n e   s u f l e t u l   d  e s c h i s   

 

 

 

Cerul tine sufletul deschis,

cerbii pasc, spre ziua,  stele

sunetul acesta va muri nescris,

l-a ajuns blestemul umbrei mele.

 

Ochiul nu mai crede în culori,

iar auzul a-nvatat sa vada...

 

Suntem fara maini, daca-n erori

ne tarasc silabele de prada.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

53

 

 

 

 

 

F  r  i  g

 

 

Cand în pustiul meu e doar  zapada

si viscolul ma schimba în ocult

copac stingher uitat în ger sa roada

din umbra care i-a murit de mult,

 

sunt sunetul orgolios ajuns iscoada

într-un cuvant de care mai ascult...

 

O frunza mi se face ochi sa-si vada

greseala verde-n timp ce eu ascult

cum stelele, cazand ( usoara prada )

fara sa vreau ma fac si sunt de mult,

copac stingher, în ger, ramas sa doara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

54

 

 

 

P  o  p  a  s

 

 

Acum de cate s-au oprit

e casa mai povara;

 

ma trec poteci neglasuit

spre insule de ceara,

 

Vaslind amurguri ma ajund

popasuri ne-ncepute;

 

semintele de ceas prelung

cu saunet cad în fructe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

55

 

 

 

 

 

 

M  a  i    v  o   r   b  e  s  t  e  - m  i

 

 

Mai vorbeste-mi despre tine,

spune-mi daca m-ai invins,

daca în vrsul meu e bine,

daca-n tine a mai nins...

 

Spune-mi, daca-ti sangereaza

mana care m-a vazut,

în ecou,

si la amiaza

spune-mi daca m-am nascut.

 

Spune-mi, fiindca ma priveste

pasarea cu ochi de zi

si-am simtit ca sta la panda,

într-un ceas,  nisipul gri ...

 

 

 

arrow_07_up__bg#000000
arrow_07_down__bg#000000