Nicolae Badilescu
     

 

 

CLAUDIU IORDACHE

 

 

 

ISUS S-A NASCUT LA TIMISOARA

 

 

        "...Se pare ca  între saisprezece si douazeci, Revolutia si-a cautat  oamenii si nu i-a gasit. ( Vocea Domnului catre Isaia: " Caut omul care sa se aseze în spartura" ) Si totusi... Fortuna, Chis, Badilescu, Traistaru, Eustatiu si Marcu, Marinescu, Oprea si Ciura, Savu,  Munteanu, Florescu, Motica, Petrisor, Ivan, Grigoras si Oancea ...Oare ce va spune aceste nume ale anonimilor Revolutiei ? E adevarat, nu i-ati întâlnit niciodata, decorati cu ecusonul invizibil al celor care au facut ca balcoanele sa existe. Gloria, puterea, gratitudinea publica îi ignora, mai ales pe cei care o merita în acelasi mod deconcertant în care o adevarata virtute nu pretinde nimanui recunoasterea a ceea ce este. Cu toate astea, deloc exhaustiva, aceasta lista - într-o ordine a întâmplarii - împreuna cu cea a mortilor, a ranitilor si a arestatilor Revolutiei, poate forma, oricând un portret robot al Timisoarei din decembrie 1989 !

          Refuzând sa se recunoasca în faptele Timisoarei, România îsi revarsa si pe mai departe, sângele onoarei sale pe asfalt ..."

         

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MIODRAG MILIN

 

TIMISOARA ÎN REVOLUTIE SI DUPA

- fragment -

 

 

 

            " În sfârsit " armata e cu  noi "

 

          Nicolae Badilescu. Miercuri 20 decembrie, dimineata dupa ora 8 m-am îndreptat spre I. A E M Studentii nu reprezentau o forta pe care sa ne fi putut sprijini. În zilele anterioare, aportul lor la exprimarea dezacordului fata de regimul Ceausescu fusese minim. De câte ori fusesera solicitati de demon-stranti ( prin venirea la camine) implicarea lor a fost nesemnificativa. Din mi-ile de studenti veneau, doar, câteva zeci .

          Speranta era în muncitori, în forta si dorinta de libertate a celor care duceau cu adevatat greul, îndurând frigul, trudind pentru un salariu de mizerie. Cu acest gând am plecat spre platforma industriala.

          În fata I.A.E.M ului se adunasera multi oameni. Nu pareau a fi angajati ai întreprinderii.Spuneau ca au legatura cu muncitorii si îi asteptau sa vina.

Muncitorii au aparut, întradevar, în numar nu tocmai impresionant, dar suficient ca împreuna cu cei care iesisera de la Electrotimis sa constituie un prim nucleu de demonstranti.

          La vederea constituirii grupului de manifestanti, atitudinea armatei a fost cu totul diferita fata de cea din zilele precedente. Aceptau dialogul în asa maniera încât, pentru prima oara, am avut convingerea ca "armata e cu  noi " nu reprezenta doar un slogan lipsit de continut. Fiecare militar lasa sa se într-zareasca îngaduinta fata de tendinta noastra de a ne organiza. Îi simteam de acum ca apartinând aceluias crez.

          Am urmat, în fruntea coloanei, traseul cel mai lung, care sa ne asigure atingerea marilor colective de munca : Calea  Buziasului, Bulevardul Eroilor, Bulevardul Victor Babes, streada Romulus, strada Gheorghe Doja, strada Grivita Rosie, strada Odobescu, Bulevardul 6 Martie, Bulevardul 13 decem-

brie, Bulevardul Republicii. Am ajuns la Catedrala.  O prima coloana de

2

militari bara portiunea de acces spre Primarie. Erau, de fapt, desfasurati pâna

la dispeceratul de taximetre. Câ'nd ne-am apropiat, a rasarit în fata un subo-fiter. I-am spus ca el îsi face  o darorie constitutionala , iar noi ne exercitam

drept constitutoinal: de a demonstra pasnic.Ca sa se evite situatii mai deli-cate, solutia cea mai buna ar fi sa -si retraga militarii si sa îi mute în holul cinematografului Capitol. S-au confiormat întocmai. În urmatoarea intersectie

( Victoriei - Savinesti ) am dat de un nou cordon - militari  în termen si TAB -uri. Le-am cerut militarilor sa se însire pe lânga perete. I-am asigurat ca nimeni nu se va atinge de ei.  Adresându-ma unuia dintre soldatii a carui uniforma pur si simplu atârna pe el ( era în stare vizibila de subnutritie ) i-am spus ca tinerii manifestanti sunt fratt de-ai  lui. Aveam în buzunar niste bani. I-am dat o suta de lei, ca sa-si cumpere niste chifle, sa-si completeze hrana.Gestul meu a fost urmat de alti demonstranti. Fiecare a dat bani.Militarii si-au scos castile de metal si au început sa plânga, nemaiîndraznind sa ne priveasca în ochi.

          Am continuat drumul, ajungând pâna în dreptul ultimului TAB.Am urcat si am ciocanit. Adeschis un locpotenent.I-am spus aceleasi lucruri. I-am cerut sa le permita tinerilor sa urce pe blindat, pentru a intra astfel în piata.A înteles mesajul meu. Mi-a spus însa ca " stânga , mea, nu merge ". I-am zis sa traga " tare" dreapta si sa transmita mesajul subofiterului din TAB-ul alaturat. Am sarit pe celalalt TAB, cu mâna pe teava mitralierei mici. Am fost urmat de zeci de tineri. Cauciucurile se înmuiasera de tot sb greutatea celor ce au urcat. Am venit în fata cu TAB-urile. În vreme ce pregateam un culoar prin care sa se retraga blindatele, s-a scandat necontenit : " Sa fie judecat, aicea în Banat "! Alaturi am observat un ofiter superior (maiorul Oancea) care îsi misca bratul în ritmul scandarii lozincii. Mi-a întarit convingerea ca si armata nutrea aceleasi sentimente, aceeasi ura  si acelas dispret fata de dictator.

 

pag. 108

                             MIODRAG MILIN

 

TIMISOARA ÎN REVOLUTIE SI DUPA

- fragmente -

 

            Cum s-a dechis Opera

 

            Ioan Lorin Fortuna: Am vazut ca la intrarea în balcon exista o statie de amplificare  si  l-am întrebat  pe unul dintre angajati daca se poate pune în

 

3

în functiune. Mi-a spus ca da, asa ca în aproximativ zece minute, statia era gata de lucru.

          Între timp m-am adresat celor care erau cu mine, le-am spus ca pentru reusita miscarii trebuie sa organizam multimea, sa constituim un comitet de initiativa, sa chemam reprezentanti ai întreprinderilor si sa mobilizam întreprinderile, deoarece numai asa putem realiza o rezistenta de amploare, cu sorti de izbânda. Au fost de acord cu mine. Fiecare a aratat unde lucreaza si ce întreprindere ar putea mobiliza.. Le-am zis ca important era sa adunam în mod organizat o masa mare de oameni într-un loc (  am propus ca aceasta sa fie chiar Piata Operei, unde ne aflam cu totii ) sa  adoptam ca principiu de lupta nonviolenta, pentru a nu da prilej de interventie fortelor de represiune iar ca modalitate efectiva de lupta sa folosim greva generala. M-au aprobat întrutotul. Consider ca acum a luat de fapt nastere ( fara a fi numit înca ) FDR - Frontul Democrat  Român. Era în jur de ora 13, miercuri, 20 decembrie 1989...

          ... Am constituit apoi un birou executiv, format din cinci membri care si-au asumat conducerea operativa. Atunci am propus denumirea de FDR pentru organizatia noastra. Biroul executiv nou constituit a iesit apoi în balcon prezentându-se multimii: Lorin Fortuna, Caudiu Iordache, Nicolae Badilescu, Ioan Chis, Maria Traistaru  ...

 

Negocierile balconistilor

 

          Ioan Lorin Fortuna: Contestatiile referitoare la mine si la ceilalti membri ai Biroului executiv au venit abia mai târziu, odata cu sosirea orga-nizatorilor centrului de rezistenta de la Consiliul judetean. Acestia, atunci când au fost expulzati din cladirea " judetenei " au venit la Opera sa ni se alature. Daca dorinta lor s-ar fi oprit la acest stadiu, situatia noastra ar fi fost mult mai usoara. Pentru multi dintre ei nu a fost deajuns. Ei au emis pretentii de a patrunde în structura de conducere existenta la Opera. Acest fapt a condus la aparitia unei stari conflictuale. Pentru a rezolva într-un fel aceasta situatie delicata, având în vedere ca si la judet se petrecusera evenimente im-portante, am propus ca numarul membrilor biroului executiv sa fie extins de la 5 la 7 si sa fie inclusi doi membri ai grupului constituit acolo. Am lasat la latitudinea lor sa-i propuna pe cei doi. Acestea au fost Ioan Marcu si Cornel Eustatiu...

 

 

4

          ... Pe la orele 15-16 au început sa soseasca vesti de la Consiliul judetean: ca a sosit o delegatie guvernamentala pentru a discuta cu manifes-tantii. În scurt timp au sosit câtiva trimisi de la " judet " . Eram chemati si noi cei de la conducerea de la Opera sa ne alaturam la tratative. La început am privit cu multa rezerva aceasta invitatie si am considerat-o drept o cursa menita sa ne scoata din Opera pentru a fi neutralizati. Totusi, pentru a constata care e realitatea, am hotarât sa trimitem acolo o delegatie condusa de Nicolae Badilescu. Pentru siguranta acestei delegatii, am cerut multimii de afara sa formeze un grup de câteva sute de persoane care sa o însoteasca si sa o protejeze. Între timp, pentru a mobiliza multimea din Piata Operei au fost desemnati mai multi vorbitori. Acestea trebuiau sa întretina o stare de spirit adecvata, sa explice multimii ca pentru reusita miscarii este imperios necesar

sa nu se paraseasca piata....

          ...Între timp s-a întors delegatia de la judeteana. Ne-au informat ca acolo, într-adevar, au loc tratative. Se astepta si sosirea noastra, conditia ceruta si de delegatia guvernamentala. Ulterior am aflat ca statia de amplificare de la Opera fusese montata tot în eventualitatea ca unul dintre membrii delegatiei de la Bucuresti ar intentiona sa vorbeasca multimii ( dar, vorba proverbului " nu-i pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste"! )

          Am hotarât atunci sa formam o alta delegatie pentru tratative ( Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Nicolae Badilescu, Mihaela Munteanu...) Ne-am deplasat pe la orele 17-18, din nou escortati de câteva sute de oameni. Am ajuns la " judet".

          Am fost întâmpinati cu urale de cei aflati acolo. Era un TAB în fata intrarii. Ne-am urcat pe el, le-am spus cine suntem si pentru ce am venit. Apoi ni s-a facut loc sa intram....

          Când Badilescu a fost delegat sa mearga la "judet" avusese asupra sa si o lista minimala de revendicari în vererea unui eventual dialog. Prima dintre ele (  si esentiala, totodata ) era demiterea clanului Ceausescu; altele - eliberarea imediata a celor arestati si restituirea mortilor.La întoarcere Badi-lescu ne-a comunicat ca, în mare, cerintele noastre sunt similare cu cele ale oamenilor reuniti la "judet"...

 

 

Daca pâna în 22, la ora 22

 

          Nicolae Badilescu : L-am chemat de-o parte, la intrarea de serviciu în Opera. Am fortat intrarea. În usa era directoarea institutiei, doamna Lucia Ni-

 

5

coara. M-a întrebat pe un ton autoritar " Ce-aveti de gând sa faceti ?" I-am raspuns : " ...Ai rabdare si a-i sa vezi " !  În hol am purtat urmatoarea discutie cu ofiterul [ 16 ] : Fii atent, maiorule, s-ar putea sa avem nevoie de ajutorul vostru...Daca pâna în 22 decembrie la ora 22,00  (sa fie mai usor de retinut)

 "miticii"  nu fac ca si noi, contam pe sprijinul vostru, voi tebuie sa preluati puterea. Pentru asta va trebui sa vorbesti cu omologi de-ai tai, din fiecare mare unitate ca sa va conjugati interventia de sprijinire a revolutiei..."  I-am spus...  " gândeste-te daca nu s-ar putea ca frontierea României libere sa fie mutata în zona dintre Herculane si Caransebes si aparata de antiaeriana Caransebes si Timisoara, ca  "n e b u n u l " ar fi în stare sa ne si bombardeze"...

          O tânara salariata s-a oferit sa ma conduca sus prin labirintul cladirii. Am urcat în balcon în jurul orei 14. Acolo ne-am întâlnit: Lorin Fortuna, Cla-udiu Iordache, Nicolae Badilescu si Maria Traistaru. Este ordinea în care am luat cuvântul. Fortuna tinea microfonul în mâna dreapta. Am sesizat ca îi era plina de sânge. Primele lui cuvinte au fost : ..." Stimati concetateni, în acest moment ia nastere prima formatiune politica de opozitie fata de dictatura ceausista. Fiti mândri ca împreuna cu noi, veti instaura un regim democratic printr-o lupta în care excludem violenta..."

          Au vorbit, în continuare, Ioan Chis, prezentându-se ca reprezentant al muncitorilor de la Electrotimis. Apoi a venit rândul lui Claudiu Iordache, din partea IPROTIM. Apoi Nicolae Badilescu. Am spus urmatoarele: " Sunt scriitorul Nicolae Badilescu, timisorean. Am subliniat faptul ca sunt timisorean si ca în acel moment sunt mândru de aceasta calitate. " Prin modul civilizat, prin daruirea dovedita de fiecare dintre voi în refuzul de-a mai trai în teroarea dictaturii ceausiste, ne-am asigurat intrarea în Europa.Suntem, în sfârsit europeni. Va felicit înca o data pentru modul civilizat în care ati de-monstrat. FDR ul va va reprezenta si va conduce în continuare lupta pe care am început-o, împreuna..."   Apoi a vorbit Maria Traistaru, ca reprezentanta a tineretului.

          Am adresat apelul ca reprezentanti ai tuturor întreprinderilor prezente sa vina sus în balcon pentru a constitui comitetul de coordonare a revolutiei. În acelasi timp ne-am adresat nationalitatilor conlocuitoare: maghiari, germani si sârbi. Din partea ungurilor s-a prezentat o femeie, din partea sârbilor - un barbat.De la germani nu a venit nimeni.Ne gândeam la o cuprindere la scara nationala a revolutiei.

          Ne-am propus sa îl aducem pe prim-ministru  guvernului Dascalescu,

 

6

la microfon si sa declare public intentiile guvernului, în legatura cu sacrifici-ile noastre.  Ne gândeam (speram )  ca primul ministru îsi va anunta demisia, simplificând, în acest fel, planul nostru de instituire a unor alegeri libere.Am cerut multimii sa faca un culoar prin cre prim-ministrul sa vina de la Consi-liul judetean, unde aflasem ca ar putea fi. Culuarul a fost deschis si a fost pastrat timp de mai multe ore, dar Dascalescu n-a aparut.

          Comitetul m-a însarcinat pe mine, ca, însotit de o garda numeroasa, (câteva sute de tineri)  sa ma duc la Consiliul Judetean  ( ora 16,30-17 00 ).

Ajuns la cladirea Consiliului Judetean, m-am asezat pe scari si mi-am scris numele pe câteva bucatele de hârtie pe care Curutiu le-a înmânat unor tineri, pentru a-mi cunoaste numele si a-l scanda la nevoie ( în caz ca nu as fi reaparut ). S-a cerut, printr-un mesager special, din interior, sa mi se admita accesul. Dupa câteva minute acesta a revenit. Însotit de doi subofiteri ( unul de militie si altul de MAp.N  ) am intrat în sala de festivitati. Pe tot traseul, din metru în metru, la fiecare trei trepte, era plantat câte un militar, fie în albastru fie în kaki. În sala, în fata unei mese lungi, asezata paralel cu sirul de scaune, statea, în picioare - Dascalescu.  Obraznic, plin de sine, parfumat, spreyat, îmbracat impecabil.   În spatele sau se foiau - doi: Pacoste si Coman.

 M-am adresat primului- ministru: " Ma numesc Nicolae Badilescu sunt delegat de catre Frontul Democratic Român, constituit în Piata Operei pentru a va adresa invitatia de a vorbi celor cincizeci de mii de oameni, care de la prânz va asteapta"  Mi-a raspuns " Sa ascultam, întâi, cuvântul presedintelui"

I-am replicat: " Pentru noi, presedintele Ceausescu nu mai exista " Invitatia o facem pentru a va oferi posibilitatea de a va anunta public demisia, în vederea formarii unui nou guvern democratic. Mi-a replicat crunt: " Va rog sa va retrageti cuvintele..." I-am zis :" Eu nu ma tocmesc si nici nu vorbesc în numele meu pentru a retracta. Îmi iau libertatea însa, în cazul în care refuzati sa le transmit demonstrantilor, ca Nicolae Ceausescu are un prm-ministru pe masura lui."

          I-am subiniat si faptul ca doleantele noatre momentane sunt absolut identice cu cele formulate în scris (si aflate pe masa) de catre demonstrantii de la Consiliul Judetean.

          Am revenit la Opera însotit de accasi tineri. Vazând ca orice tratative sunt sortite esecului, i-am informat pe cei de la Front despre insuccesul  misiunii. Am propus doua lucruri: 1. Sa nu transmitem multimii faptul ca Dascalescu refuza sa se prezinte în fata ei (lor); 2. Sa declaram greva generala pentru a doua zi. Cei prezenti au fost de acord.

 

7

          M-am adresat, apoi,   multimii cu urmatoarele cuvinte: " Va trebui sa ramânem în aceasta noapte pe aceasta Câmpie a Libertatii noastre: aduceti ceai, îmbracaminte groasa si lumânari pentru ca timpul sa treaca mai usor, pâna când vor veni muncitorii din fabrici sa va înlocuiasca. FDR cheama muncitorii din toate întreprinderile timisorene la greva generala, cu începere de mâine la ora 7,00 "

          Am propus comitetului sa trecem la alegerea unui organ de coordo-nare, nominalizat pe tabel pe care sa îl transmitem la Consulatul Jugoslav. Am propus imediat ca presedinte sa fie numit Cornel Eustatiu. Toti cei prezenti au fost de acord, cu exceptia unuia. Ca vicepresedinte l-am propus pe Lorin Fortuna. Toti au fost de acord cu exceptia aceluiasi. L-am întrebat direct: " Pai, ce faci, omule ? Nu ai votat nici prima data, nu votezi nici   acum ? " La care el a raspuns: " Eu sau presedinte sau nimic..."I-am spus: 

" Du-te-n...  sa fii tu presedinte " ! Eustatiu a renuntat. Si astfel în tabelul trimis la Consulat, Fortuna apare ca presedinte. Eustatiu ca vicepresedinte iar comitetul executiv este format din Iordache, Chis, Badilescu, Munteanu, Ciura, Traistaru, Jebelean...

          În seara de vineri, dupa ora 22, au reînceput împuscaturile. la început razlete. Am luat imediat microfonul si i-am îndemnat pe tinerii care mai erau în piata sa paraseasca locul, întrucât exista pericolul unei intensificari a tirului. La un moment dat, militarul care era alaturi de mne m-a facut atent: " Sunteti ranit" !  Si mi-a aratat nasturele de metal prin care trecuse cartusul. Mi-am smuls brutal îmbracamintea si m-am cercetat atent la piept. Cartusul se oprise în stratul de vatelina a captuselii de la hanorac.

 

Povestea Proclamatiei Frontului Democrat(ic) Român

 

          Ioan Lorin Fortuna :Stând lânga foc mi-am dat seama ca înca nu avuseseram timp  sa concepem un program, un document scris care sa confiinteasca înfiintarea FDR-ului si sa - i faca cunoscut programul.Am conceput o schita directoare pentru  acest program si, apoi, pe la orele 2 noaptea, am urcat din nou în cladirea Operei. I-am adunat în jurul meu pe cei câtiva din cei prezenti acolo (unii dormeau) le-am prezentat necesitatea adoptarii unui program oficial de actiune care sa reprezinte Proclamatia FDR-ului. Desi unii au fost initial refractari la oasemenea actiune, considerând-o oarecum birocratica, totusi am insistat asupra necesitatii acesteia, astfel ca s-a alcatuit pe loc o comisie de redactare.Am insistat, în primul rând asupra

 

8

mentinerii denumirii Frontului Democrat Român, explicând ca ccea ce în-temeiem noi acolo trebuia sa aiba o orientare spre democratizarea tarii care sa fie ilustrat de titlu.Cei de fata au cazut de acord. Nu mai îmi amintesc cu exactitate cine au fost toti cei cre au participat la redactarea Proclamatiei FDR

dar sunt sigur ca printre ei se aflau - Nicolae Badilescu, Luminita Milutin, Petre Borosoiu, Claudiu Iordache, Mihaela Munteanu. Proclamatia cuprindea atât masuri revendicative, fundamentale pentru o societate democratica, cât si un apel pentru întreaga tara de a se alatura revolutiei de la Timisoara, intrând în greva generala, militând, fara violenta, pentru rasturnarea dictaturii ceausiste.

          În jurul orei 3 noaptea (joi, 21 decembrie 1989) textul Proclamatiei fusese finalizat.S-a horarât sa fieprezentat a doua zi, din ora în ora, celor aflati în Piata Operei. Totodata s-a decis, ca o  copie sa fie trimisa si la Consulatul Jugoslav, pentru a se încerca, pe aceasta cale, difuzarea ei în exterior. Era foarte important ca în acele momente sa se stie ca s-a constituit o organizatie politica de opozitie care conduce revolta de la Timisoara, iar Proclamatia constituia dovada ca revolta se transforma în Revolutie...

 

Asa s-a nascut ziarul

 

          - Pe Iordache când l-ai cunoscut ?

          Daniel Vighi: Atunci l-am cunoscut. Pâna atunci i-am citit niste poezii care nu mi-au atras atentia în mod deosebit. Dupa aia l-am cunoscut si anume îti spun când: în 23 dimineata sau în 22 seara am primit un telefon de la Sechesan, de la Tolcea, erau la " Luptatorul Banatean" " Vighi, vin-o sa-i dam afara pe  astea    " ...

          Îmi pare rau : daca ne duceam atunci, îi dadeam afara ...

          - Era de fapt, înca,  " Drapelul Rosu ?"

          Da era "Drapelul Rosu". Primul lucru pe care l-am întrebat a fost daca mai e Bulza. " Mai e dar nu mai e asa. E cu Balan"...

          ...Caudiu Iordache era de partea Frontului, deja aparuse Frontul...Si s-a stabilit un fel de echipa care sa se manifeste pe plan cultural. Au fost Po-povici, Marineasa, eu, Tolcea, Iordache. Apoi s-a facut sedinta si i s-a cerut demisia lui Dumbraveanu.

          - Dar Mihaies a fost cu voi?

          - A fost. Era prin tipografie... pregatea: adevarul e ca Popovici a facut epurarile.

 

9

          - Stiu, si Iordache.

          - Iordache era reprezentantul politic...

          - În paralel, pornise o initiativa care nu avea un precedent, cu Badi-lescu, cu alta redactie.

          - La initiativa lui  Fortuna, s-a înfiintat un ziar, o publicatie " Victoria"

Si aia a cazut, pentru ca ne-a chemat pe toti acolo si ne-a dat un " tiraj".

Si, atuncea, au plecat toti.

          - N-ati avut un lider propriu-zis?

          - Nu exista un lider.  Erau Bzil, Adriana Babeti, Cornel Ungureanu si Claudiu Iordache, care era într-un fel sa zicem... El era dinpartea revoutiei si era legitimat din punctul asta de vedere.

          - Si ati pornit cu " Orizontul "  revolutionar...

           - Si am pornit cu  " Orizontul " la niste tiraje de 83.000. Si mergeau câte doua zile batrânele tipografii din 1930.

          - Primul periodic independent care a demarat...

          - Da, exact. Dupa aia am fost contactat cu nebunia din presa, am fost contactat de Gigi Sechesan, la unu acasa, sa mergem sa facem un saptamânal politic si de reportaj. Simteam nevoia. Nu numai "Orizontul" ! Simteam ca "Orizontul" nu poate sa tina trena pe treaba asta cu revolutia. Ala se numea Ovidiu Gules iar  publicatia " Gazeta de vest"

           - Nu era Badilescu ?

           - Asa. Badilescu, Gules la el acasa. Dar nu era nimic cu legionarii pe atunci...

           Cine urmareste istoria vede ca  primul colectiv de redactie statea acolo înr-o fundatura si nu am publicat nici un aticol...

          ... "Gazeta de vest" a fost multa vreme o publicatie de mare atitudine democratica...

 

arrow_07_up__bg#000000
arrow_07_down__bg#000000