Nicolae Badilescu
     

        " ... Nicolae Badilescu scrie, pe masura temperamentului sau, o poezie cerebrala si supravegheata. Versul sau e rodul mintii si se expune in exacta lui cugetare... Perfectiunea cercului ar fi marea nazuinta a autorului si, increzator si deopotriva neincrezator in virtutiile cuvantului, i-ar dori acestuia precizia unui instrument de geometru si culoarea unei trasaturi de penel. Din aceasta nazuinta rezulta o talmacire de sine sincopata si lustruita pana la os, in care aspiratia de a se defini cit mai propriu se confrunta cu insasi proprieteatea cuvintelor. Dar acestea fiind mai mult sau mai putin indreptatite presupuneri, important e faptul ca ne aflam in fata unui poet. "

 

Dan Cristea

 

13 mai 1978

LUCEAFARUL anul XXI (837)

(MERSUL PE MARE)

 

 

           Un debut ce se cuvinte a fi remarcat realizeaza Nicolae Badilescu, un poet traitor si el în orasul de pe Bega. Exactitatea si lapidaritatea extrema a expresiei, vesmânt potrivit pentru o spiritualitate lirica penetranta, iata, pe scurt, calitatile izbitoare ale poeziei din volumul Mersul pe mare. Austeritatea continuta a peisajelor imaginate de poet chemaa dupa sine întelesuri subtextuale de certa acuitate: „Valea îsi rastoarna plutele / în zatul coclit de ecouri / nici un nor nu cade / din vârful muntelui noaptea / razele întoarse ritmic multimii /de cioburi / se lasa târâte în izbânda / si vântul în gura scobita un clopot nu cade / din turlele muntelui noaptea / si ochiul aude desigur / pe table de piatra / cum cad suierând stelele sparte“. De altfel, ultimul ciclu al volumului se intituleaza Pânze si nu contine altceva decât transpozitii similare celuia de mai înainte. De data aceasta, însa, autorul ia ca punct de plecare operele unor pictori celebri precum Grigorescu, Bancila, Renoir, Pieter Broegel, Andreescu, Van Gogh, Chagall, Mondrian, Picabia, Picasso si Sisley. Nu lipseste nici un inspirat „dublet“ intitulat Icoane pe sticla. Pe lânga pericolul unei anumite monotonii slefuita, uneori, pâna la descarnare, formulei cultivate de Nicolae Badilescu i se mai poate imputa si apetitul prea afisat pentru meditatia cvasisilogistic trecuta în versuri.

        E posibil ca Nicolae Badilescu sa ne ofere si pe viitor carti de poezie demne de toata atentia. Caci, cum potrivit scrie Dan Cristea, în recomandarea facuta volumului Mersul pe mare „important e faptul ca ne aflam în fata unui poet“.

 

13 august 1978

D.R. nr.10.433

( MERSUL PE MARE)

         

          Surprins de critica literara ca fiind un poet de rara acuratete Nicolae Badilescu ne pune prin debutul editorial, fata in  fata cu universul sau poetic,  un univers sub zodia caruia a scris si a muncit de-a lungul a doua decenii sa ne aduca " Mersul pe mare ". Lirismul acestui " debutant " are la baza echili-brul dintre starea lucida, interogativa si discretia sentimentului. Increzator si neincrezator in virtutiile cuvantului, el scrie, dupa cum subliniaza si prefata-torul Dan Cristea, o poezie cerebrala si supravegheata.

          Limpezimea discursului poetic surprinde cititorul, de la prima lectura a textului, ceea ce explica, intr-un fel tendinta poetului de a cuceri simplitatea expresiei lirice. Elegiac si delicat cu o geometrie perfecta a versurilor, reusind adevarate tablouri lirice, policrome, Nicolae Badilescu ne implica in lectura poemelor sale. Parcurgandu-i versurile ai impresia sigurantei mijloacelor poetice, exercitiul indelungat i-a creat sentimentul rigorii si al cenzurii: " Pa-sari rosii printre umbre/ deseneaza-in lac inele/ isi masoara zborul scrumul/ pasii mei invata valea/ iar ma vor fura din mine/ de sub arcul fruntii mele/ ar-moniile din miezul/ vantului intors din drum/ flori de-arama nepatate/ si de-argint lucind in ele/ si de sfere cazatoare/ ma vor pierde - n lume acum ..."

          Deocamdata, dupa lectura din " Mersul pe mare" credem ca Nicolae Badilescu dispune de mijloace artistice pentru a-si imbogati registrul poetic, pentru a alimenta vigoarea versului sau cu  problematica majora, diversa, reusind, in cele din urma, sa-si faca auzita in Cetate vocea de poet al contem-poraneitatii.

                                                       Marcel Turcu

 

 

13 mai 1978

ORIZONT, anul XXXI, nr. 52  ( 563)

(MERSUL PE MARE)

 

 

          Volumul " Mersul pe mare " al lui Nicolae Badilescu se ridica, in con-textul tinerei poezii timisorene, peste nivelul reverentei cea de obste. Bine introdus in arena, de cuvantul insotitor al criticului Dan Cristea, volumul se structureaza, pe trei cicluri care se vor - dar nu inexplicabil - ambitios con-centrice: Mersul pe mare - Moneda secreta - Pinze -.  Sistemul de lucru.  al autorului indica faptul ca nu este vorba de un debut tardiv ci de o aparitie abia acum unitara, dupa destui ani de trevaliu literar. Pe de alta parte se obseva ca Nicolae Badilescu vine dintr-un camp cultural indus pe care si l-a creat singur cu destula frebrilitate. Formula expresiei interioare ni se pare a fi: confesiunea sobra, matura, cenzurata - poate excesiv - de rigorile ratiunii.Rezulta un vers cenzurat ponderat, meticulos si rece nestrangulat de manufactura sentimentala.

          Apetitul pentru sugestia notionala incepe cu titlul. Desi sonor si de efect - mersul pe mare - ca titlu de volum ni se pare dificultos, chiar daca colaboreaza prin filiatie cu sententa. Ciudat si revelator este insa faptul ca acest titlu il expliciteaza pe autor, anticipand si subliniindu-i parca treasmigratiile, sinusoidele, limitele dintre transparenta si esenta.

          Incercat de cateva intrebari existentiale, volumul expira in cateva punc-te expresioniste. Recitit si redimensionat titlul spune acelasi lucru. Mai sunt apoi crochiuri "tari" - adevarate pictograme poetice: de ex. poezii ca : Goya - autoportret; Echilibru langa Marc Chagall; Mondrian - compozitia cu rosu galben si albastru; Optofon la Picabia etc. Nu e vorba insa de obsti-natia metodei si a modelului, nici de acel tipat dinamic si abrupt al curentu-lui. Autorul nu se revendica de la Werfel, Wedekind sau Strindberg dar face o buna figuratie prin afinitate.Pastrand aproximativ acelasi cadru, putem obseva deasemeni si un senzualism de "avantgarda" inoculat prin cateva exemple: " pe geana bate somnul ca pe-o clapa" ( Iscand lucruri). Nelipsita tema solemn patriotica densifica substanta lirica..Cunoscand parca virtutiile olarului ancestral Badilescu cunoaste deprindera de a modela cuvintele cu podul palmei de a aplana asperitatile.

          Dincolo de cele enuntate se obseva un vag alegorism rezultat al unei excesive sublimari, o indisciplina involuntara, o denivelare secunda a mijloacelor de expresie care incearca sa se sprijine pe serii antonimice sau linii orgolios fluide, atunci cand nu gaseste verbul dramatic corespunzator:" minunea exista in memoria - celor gata la orice, in degetele mogurilor inverziti ..." (Icoane pe sticla).

          Intampinat de o buna replica de critici, volumul unitar si rezistent, refuzand de la sine blocajul in alb-negru al acelor atitudini care ar tinde sa vada in " Mersul pe mare" simple expiatiuni de recuzita ale unui poet  cultist sau doar un mimetism intelectual.

                                                                   Marcel Turcu