Nicolae Badilescu
   

 

 

 

 

 

era un lac

 

 

     Era un lac, o lniste, o vorba,

     un secol de-mpacare unde noi,

     ne intorceam privirile spre cerul

     ramas intreg in firele de ploi !

 

 

     Marit sa fie versul care poarta

     adancul sufletului dincolo de flori

     cu marile de verde unde ochii

     respira bland stramosii de culori.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3

 

inserare

 

 

     Sunetul colorat, devenit aer suav,

     ne-a amagit cu tristetea unei sfere,

     dincolo de ecoul dinspre care

     zeul cioplit in vazduhul silabei

     aprinde un  r u g   d e  g e r.

 

     Tacerea nu mai rasuna

     solemn in frunze ...

     iar, ochii stelelor

     si ceasurile lumii verzi

     sunt, parca,  tot mai  confuze!

 

     Nu mai deslusim decat greseala

     ecourlor verticale,

     c u l m i l e   v e l i n e

     ale silabelor fara degete

     care nu vor sti niciodata

     dece fosnetele gandesc

     n o a p t e a !

 

     Printre icoanele invizibile ale

     i n a l t e i  t a c e r i

     noi vom aluneca din intamplare,

     bezne sferice

     sau, poate, lacrimi de alge cosmice ...

 

     Ferecate in gand, le vom purta povara

     necunoscutelor albastre,

     iar, la tarmul nordic al versului,

     nu vom mai gasi decat s c r u m u l

     curcubeului straveziu

     a s c u n s  i n   p i c a t u r a

     de cerneala a sentimentelor...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4

 

noi eram

 

 

 

     Sentimentele i n c e n d i a r e

     ne-au imbolnavit d e  r a u l

     s p i r a l e l o r

     si de patima perfectunii sferei,

     de uitare si de sete abstracta,

     de insomnie in balans

     si de  f e b r a  s t e l a r a...

 

     Ne-am inseninat, fosnind,

     p u r p u r i u - in maduva

     s u b s t a n t i v e l o r

     binecuvantate de zei

     pentru a ne salva Capitoliul

     zidit din trupuri de cuvinte !

 

     ( Si nu mai era ceea ce este

                cand noi eram ...)

 

     Acum, de sfanta sarbatoare

     a inaltarii la cerul boreal,

     vom simti atractia inlauntrului

     s o l e m n -

     si vom muri cat mai putin cu putinta

     pana cand, arcul sau ireal

            va curge limpede

     pe sub tampla judecatoare

     a  p a m a n t u l u i...

 

     Se vor furisa vazduhurile -

     a s u r z i t o a r e,

     adulmecand verdele obosit

     din fostele ceasuri exacte

     si ne vom lasa amagiti -

     ca de fiecare data -

     pentru ca, din eroare, am fost

     doar umbrele fara contur

     inchipuite intr-o lava fierbinte-

           de sentimentele fatarnice ...

 

 

 

 

5

 

fosnetul de ieri

    

 

     Peste fosnetele cardinale

     cu infatisare lacoma si clinchet

     a r g i n t a t,

     pluteau stolurile fara de sine

     ale popoarelor s e m e t e

     devenite efigii orientale...

 

     Si toate cele patru puncte

     v e r t i c a l e

     imparteau din i n t a m p l a r e

     cate un mileniu pentru fiecare

     bezna ovala, dintr-o secunda

     si viscol de nisip fiebinte -

     ofranda somnului cu vise -

     caravanelor babiloniene !

 

     Din cand in cand sarbatoream

     s f i r s i t u l, rememorand ...

 

     Intai, partea partea inseninata

     cu umbra a j u m a t a t i i

     apoi sentimentele inventate, in taina,

     de noi, dupa legea  s t e l a t a

     a coloanelor locuite de tipete

     si mirare !

 

     De fiecare data, tot mai aproape.

     de tarmul continentelor in deriva

     asteptam, in vaile niagarelor

     de nisip ale clepsidrelor

     scurgerea secolelor inspre

     nasterea privelistei marine

     din  a l b a s t r u l ei neintrecut

 

     Din cand in cand, sarbatorind,

     s f a r s i t u l,

     luna cuprindea si ultimul patrar,

     sub pleoapa abatuta a ziguratului

     si umbrele din aur ale regilor pagani,

     s u r a d e a u  i n  s o m n,

     straluminand taina mileniului etern !

 

    

6

 

aroma de inger

 

     Printre fosnetele imaginare

     plutesc sufletele caligrafiate viu

     ale celor patru puncte cardinale;

     un inger cu miros de floare,

     ceasurile lumii - verzi -

     o spirala cardinala intristata,

     prima ,  deci ultima rana,

     urmata de sfarsitul emotiei...

 

     Patru puncte cardinale !

     Cate unu pentru fiecare anotimp.

 

     Lacrimile secundei de pe fata

     milenului tristei solemnitati -

     a contemplarii rugurilor

     multicolore din gand -

     se vor sterge la semnul

     mugurilor cristalini

           cazuti in frunze !

 

     N o i  s u n t e m  c e i  c a r e

     le vom flutura sonor facliile

                a n o t i m p u r i l o r.

     Si vom vibra, pana cand, erorile

     ni se vor limpezi sub pleoape -

                s t r a l u m i n  d u - n e.

 

     In clipa eterna a ultimului

     mileniu - vom fi ingeri cu miros

     de floare si fluturi ninsi printre

     ceasurile verzi ale lumii...

 

     Si, ca o culoare sfasietoare

     va fi lacrima emotiei noastre,

     o r i   c a   u n   o c e a n

     i n c h i s  i n t r - o  c a r t e ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7

 

privire in ecou

 

     Noi suntem privirea dintr-un ecou alb.

     Ne cotropeste vrdele instelat

     cu o trista ninsoare

           de  legenda sentimentala !

 

     Singura iesire, cea cu vederea

     inspre mare,

     este pazita de stafia secundei,

     albastru jertfita, de o verticala

     si e nestiuta - b a n u i t a

     fiind, numai tainica si

           n e m a i d e s c h i s a ...

 

     Intrarea si iesirea

     dinspre frunze si aer,

     adica dupa-amiaza unui sunet

     cazut pe ganduri,

     cu trup si inlantru de statuie -

     m a i  e s t e !

 

     Suna uimirea, arde tacerea!

 

     Mai suntem un mileniu, un secol,

     un rastimp.

     Mai suntem umbre ale acestui timp.

 

     Iata-ne strigati, pe nume, de raze,

     rastigniti sub privirea din cuart

     a  e c o u l u i,

     blestemati de perfectiunea

     sferelor c a r d i n a l e,

     ferecati miezul  e r o r i i

     si judecati pentru defaimarea

                    s p i r a l e l o r...

 

     Nu a mai ramas nimic de facut,

     nu a mai ramas nimic de tacut !

 

     Desavarsirea cercului

     t r a i e s t e  v e s n i c i a !

 

 

 

 

 

8

 

silaba pustie

 

 

 

     Si-a inceput pustiul verde

     eram acolo eu, erai si tu,

     era si clipa care pierde,

  abstractul da si polul nu ...

 

     Si se vedea ca niciodata

     nisipul gri, secunda ta,

     eu eram blanda vinovata -

     tacerea care se-auzea...

 

     Tu - o silaba insangerata

     de gandul stins, din vina mea !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III (1973)

 

 

 

    

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9

 

in vechi acord

 

 

 

 

 

 

 

     Vestita mare ne asteapta

     pe-ntinsul rece si abstract;

     cuvintele ne spun in soapta

     ( se stie numarul exact!)

 

     Scanteia alba va apune ...

     Zapezile azi sunt fierbinti!

     Din trei vocale, una spune

     ca ne v-a vinde pe arginti ...

 

     Intr-o secunda gandul bate

     si suna albastru albul nord!

     Tu vei patrunde in cetate,

     eu voi ramane in fiord...

 

     Si din pianul vechi, sonate

     vor izbucni in vechi acord!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III   (1972)

 

 

 

 

 

 

 

 

10

 

templul cerului

 

 

 

     Sub petala zorilor ne vom pierde

                cristalini - mugurii cei cu suflet -

     si nu vom mai sti daca suntem

     greseli ale cerului

     sau chiar patimile frunzelor

     dinaintea clipei luminate

           a venirii p r i m a v e r i i !

 

     Vom aduna sub continentele

                                de nori,

     durerea  s f a s i e t o a r e

     a silabei in oglinda

                 din marea indoiala

     si ii vom contempla inlauntrul

                   din afara lui...

 

     L a   u r m a -

     cand zapezile inchipuite -

     viscolind reveria - ne vor stralumina.

 

     ... vom intalni, dincolo de tarmul

     inserarii polare

     duhurile triste ale lumanarilor!

 

     Si, peste toate,

     in lumina fosila,

     de la capatul erei

     steaua stelelor

     ne va gasi fara urme, fara alge,

                          fara inceput...

 

     ... o stela, cu suflet de piatra, gri

     si cu trupul cioplit svelt,

     conturata astfel, p e s t e  l u m e !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11

 

a d e v a r

 

 

     Inima sacrelor picaturi

           ale lumanarilor cosmice

     brumau sonor peste cuvinte

          lacrimi din ceoburi

     d e  s t e l e

          si ne luminau si ne intristau

     cu ecourile lor fara iesire -

           d i n   i n t a m p l a r e.

 

     Asteptam sa deslusim

          sunetele safsietoare

     ale flacarilor verzi

          ori deschiderea

                        labirintului

     pentru jocul de taina al marii...

 

     Asteptam o intamplare

           dinspre ecoul unei emotii-

     -de mister -

           s i   n u   m a i   e r a m !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12

 

zero absolut

 

 

 

 

 

 

     Intr-un ceas acum e bine;

     este zero absolut...!

     Intr-un ceas esti doar cu mine

     si tacerea a-nceput ...

 

     Intr-un ceas ma pierd in tine

     (cinci patrare au trecut

     dintr-un ceas si, iata, vine

     alt mileniu ne-nceput ...)

 

     Intr-un ceas o intrebare

     a ramas fara raspuns...

     Intr-un ceas, inalta mare

     in albastru s-a ascuns.

 

     Intr-un ceas, eu si cu tine

     ardem gerul  albsolut;

     intr-un ceas tu si cu mine

     in silabe ne-am ascus !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III  (1972)

    

 

 

 

 

13

 

am nevoie

 

          Am nevoie de un singur

            punct de sprijin

            ca sa clintesc acest semn

            numit cuvant

            si sa se reuneasca

            i n f o r m a t i v -

            si sa fie - asa cum i-a fost

            d a t -

            model de gandire explicativa;

            subiect, atribut si predicat ...

 

            Apoi, ca ultimul idol sculptat

            intr-un fulg de zapada

            abstracta, voi clipi

            in visul colorat

            cu eroarea cosmica a ecourilor

            din spiralele tainice...

 

            La urma, cu teama de ger

            d e  s u b  t a m p l e,

            ma voi lasa rastignit,

            peste cumpana dreapta a lumii

            in setea cardinala a

            f e r e s t r e l o r  

                                    d e   t a i n a !

 

            Si, poate la echinoctiul

            c u v a t u l u i

            cioburile din clipe se vor face

            fluvii de ceata intelepte

            si candelele nu isi vor mai numara

            l a c r i m i l e 

                        f a r a  p e r e c h e ...

 

            ...in linistea asurzitoare

            din miezul cuvantului

                                                se vor inrosi!

            ...Cand, mult mai adanc,

            decat in oglinzile solemne

            vom deslusi, in fiecare umbra

            a  n o a s t r a ,

            cite o silaba

            care ne va lumina privirea

                                    d e  r u g a c i n e...

 

 

 

14

 

 Logos si mister

 

 

                                 Maximum de cunoastere

                                     este intuitia misterului

               

 

                La capatul zborului nostru planat,

            peste hotarele continentelor de metafore,

            nu am ajuns, intr-o mirare viitoare

            ci, doar, la tarmul dinspre cuvant

                              a l   t a i n e i   c e l e i   m a r i . . .

 

            L o g o s  s i  m i s t e r !

 

            Primul crescut din miezul celuilalt,

            fiind, la randul sau si cuvant si taina !

 

            Stau, fata in fata, ca doi poli ai spiritului.

 

            Nici dezlegarea, nici definirea,

 

            ori elucidarea misteruui,

            nu te apropie mai mult de intuitia

            primordiala a modului rational

            a l   c o n s t i i n t e i . . .

 

            Astfel, acostam la tarmul abstract,

            cu lumina, singerind memorie

            de esenta fenomenala si - ancoram,

            la cheiul aceleasi taine, cu intelesul

            ferecat in propria iluzie topologica,

            numita simplu   a l t c e v a -

            la fel de extracategoriala,

            exclusa de la orice demers

                        sau actiune structuralista !

 

            Iar, ceea ce descoperi tu, in linistea

            de la inceputul si partea dinspre tine

            a inlauntrului misterului absolut -

            oglindeste, numai, restul celor care sunt !

 

            P e n t r u  c a -

            atat din toate cate ar putea fi intelese -

            e foarte putin, ele sunt, doar punctul

            n e i n c o r o n a t -

            de la poalele piramidei prenumita

                                 i n t u i t i a  m i s t e r u l u i  !

 

 

 

 

 

 

 

15

 

Contemplat din centrul universului

      omul este o planeta imaginara

 

                                    Omul este fiinta care iese din

                                                identitate se cauta in celalalt

                                                spre a se deosebi nu poentru

                                              a se identifica prin asemanare

 

 

                In tacerea luminoasa din templul

                                                silabei ilustre -

            invocam mila divina, ca sa-mi sculpteze

            o inima inteleapta cu ritm desavarsit,

            care sa ma scoata din adancul meu,

            pentru a ma cauta in fiecare dintre voi,

            si sa ma puteti deosebi,

            identificandu-ma cu tine, cu el, cu toti,

            intreband si afland minunea,

                                                minunilor lumii.

           

            Le voi prelungi sentimentelor - vesnicia

            cu inca o emotie - ca sa imi poata lega

            zodia, dincolo de intinderile nesfarsite,

            ale rezumatului acauzal al existentei

            inlauntrul destinului general al fiintei.

 

            ( Destinul este  o  c u n o a s t e r e

            atat de densa, incat nu ii pott da atribute... )

 

            La urma -

            pe tablita de ceara am sa imi scriu

            propria poveste (inedita, unica

            si inimitabila) din resturi de trecut,

            bucati de prezent si farame de viitor,

            de fiecare data,  altfel,

            pentru ca nu exista dorinte, temeri,

            ori sperante - mereu - aceleasi...

 

            A t a t  !

 

            ( Gandirea ne coreleaza existential

                                                si diferential! )

 

            Iar, destinul este rezumatul cauzal

            a  t o a t e   c  e l e  c a r e  s u n t . . .

 

            Cunoastere fara intrebare si fara raspuns.

 

            Mai presus de sentinta vocalei judecatoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

16

        Inteligenta nu poate fi decat

         cel mai general caracter al intregului

 

                                " ... Materia infinita nu e in timp. Spatiul si timpul

                                                nu ne sunt in minte sI in intelegere

                                          doar daca pot fi cuantificate relationar

                                                ca trairi intense in fata Neantului..."

                                                                                                Heidegeer

 

            Tu nu te poti arata decat intreaga !

 

            Cum  numai ifinitul.

 

            Tie iti sunt oglinda a unui sfarsit cu

            ( fara )  un inceput...

 

            Daca raman in transcendent

            starnesti sirul de intrebari care te porneste

            dinspre sfarsitul ffintei si gandeste

            foarte putin, sau de loc,

            i n c e p u t u r i l e  a c e s t e i a !

 

            Ori, fiinta umana, prin constiinta

            este o devenire cu inceput si sfarsit !

 

            Apoi, orice raspuns este o definitie

            abstracta si ma  intuneca...

 

            Fiindca imi spui :

            "... constiinta umana este secundara

            m a t e r i e i ..."

 

            ( E, aici, o concesie de a plasa,

            fiinta in durata. Atata apoi - n i m i c ...)

 

            Tu ... Cum numai el !

            O lumina peste fata intunecata

            a intrebarilor din care nu pot sa mai plec.

 

            ( Materia infinita e, ea, omogena ?

            Cuprinde in sine timpul sau e in timp ?

            Timpul. Materia... Timpul sudat

            concomitent sau alternat cuantic

            in materie este, si el infinit ?)

 

            Daca da, atunci tot ce am aflat

            despre materie, poate fi spus

                                    s i   d e s p r e   t i m p !

 

            Tu nu te poti arata decat  intreaga!

            Esti ecoul unei creatii al carui autor -

                                    e l   n u   p o a t e   f i !

 

17

 

sonetul al

          sasesprezecelea

 

 

      Eu te  iubesc pe tine farama mea de lut,

            ca in imensitatea preriei de planete,

            nu am o alta stea si  nesfarsitul  absolut

      esti tu, cea harazita, in toate sa il repete.

 

      Tu porti, in marii ochii tai sticlire,

      venind din constelatii invinse pan-la mine,

      si drumurile toate, sub alba piele-s dare,

      de meteor lasate din alte lumi cand vine !

 

      Raza de luna noua sunt soldurile tale;

      fiorul gurii calde - rasplata arzatoare,

      ca mierea dulce-n umbra, ca luminoase pale...

 

      Cu imima incinsa de jar luat din soare,

      sarutul meu urmeaza conturul faclei tale,

      astru abia zarit, columba mica, zare.

 

traducere

din PABLO NERUDA

( 1972 )

 

 

 

 

 

 

 

 

18

 

ma ratacesc

 

     Ma ratacesc in imaginea ta

     ca intr-o campie alba

     si ma stiu tremur de lumina...

 

     ... de mult am coborat

     dintre ecouri si ma apropii -

     vina a noptii si a ploii -

     sa iti aduc bucuria  de o clipa

     a unei  d i m i n e t i !

 

     Ma ascund in imaginea ta,

     ca intr-o minune si ma stiu

     pasarea drumului uitat...

 

     ...de mult am ramas printre alge

     si scoici - un stol

     peste mare crescut cu o alta mare

     peste el, purtand gust de nisip

     si culori pentru teama

     si adancul gandului tau !

    

 

     Ma simt in imaginea ta

     trestie franta -

     vantul nu ma mai indoaie,

     cerul ma pirde in sine,

     ochii in privire, soarele

     nu ma arde ... I n f a s o a r a !

     Asa cum stau ascuns

                     dincolo de mine,

     m-am regasit in manunchiul

     de lanci albe, in ramura de macies...

     ... poate in puterea ta -

     intamplare spiralata;

     arunca-ti vesmantul de vina,

     sfarsit sau semne de intrebare

     mi-ai strecurat printre cuvinte ?

 

     Pierdut voi astepta

     la intrarea in imaginea ta,

     fulgerat de o lance de pasari !

     Inca te caut, in capul leganat

     pe bratul meu drept si nu spun nimic !

 

 

 

19

    

 

versul al doilea

 

     E bine ca exista pentru fiecare

     lucru un numa. E si rau !

 

     Dincolo de tacere e umbra

     si o multime de lucruri

     raman nerostite.

 

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20

 

     din cer, stelele

 

 

 

     Din cer, stelele au cazut

     p a n a  l a  j u m a t a t e ...

     Au clipit albastru nebulos.

 

     Si au ramas acolo fara lumina.

 

     Printre gene s-a destamat

     aceeasi mirare,

     dar pasarea amurgului plecase

     de mult !

 

     Impresurata de ceata,

     Impierita pe luna;

           ocrotea vesnicia...

     ... cand luna a ajuns

     deasupra plopilor,

     s-a auzit un murmur...

     ( ... frunza langa, frunza

     gand langa cuvant, suras

     langa suras, ochi langa ochi ...)!

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21

 

s-au destramat

 

 

 

     S-au destramat exaltarile

     in culorile inserarii.

     Si s-au ascuns iubirile

     in cuvinte si s-au razvratit

     silabele pe buze

     si s-au supus gandului

     pe care mana obosita

     l-a fulguit peste padurea

     de salcami...

 

     Departe, pe linia orizontului

     mai staruiau umbrele

     sub culoarea pierduta.

     Curbe luminoase mai staruiau

     printre stele

     si picurau, undeva

     dincolo de mirarea

     de unde nu mai venea

                     nici un gand...

 

     Si, ca o desfasurare,

     greierii se inganau

     si degetele nesigure

     cautau armoniile pierdute

                   d e  B a c h ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

22

 

 

s e  t a c e

 

 

     Nu plange nimeni

     fiindca radacinile izbucnesc.

     Nu plange nimeni fiindca

     s-a spart ceasul. Nu rade

                     n i m e n i !

 

     Se tace !

 

     Necuprins de mult se tace !

 

     Se cauta pocnetul surd

     de sub tample. Zvacnirea.

     Nevoia de zambet se cauta

     in sange.

     Si albele cute ale frunti

     se destrama pe rand...

 

     ...Ramane in ochi intrebarea !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

23

 

 

al saselea simt

 

 

 

     Ating piatra. E piatra.

     Apa daca o ating e apa.

 

     Ma ating. Am fost si bine

     am fost si rau.

 

     Am fost,  fara sa stiu,

     de mai multe ori,

     sfarsit, fara sfarsit !

 

     Cuprindeam totul in vointa,

     in chenarul albastru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

24

 

d i n c o l o

    

 

 

     Dincolo de vantul care

     ma invaluie e gandul tau.

 

 

     Te pierd prin ochii

     care imi rasfrang

     toate secundarele

     pe rand, mai mult decat

     lulina cenusie

     care imi alunga somnul...

 

 

     ...Tu esti linistea

     din care imi trag lumina

     pentru firul fiecarei nopti.

 

 

 

 

 

 

 

25

 

 

duceam

 

 

                Duceam corabia cu ganduri in deriva

                     si semne de-ntrebare in aval;

                purtam durerea lor captiva

                     inspre tacerea tristului oval..

    

                Treceau prin gerul absolut convoaie

                     de albe fosnete si-n trupul meu,

                ingenunchea solemna sfanta ploaie

                     si zborul imi era atat de greu...!

 

                ...Eram, dintr-o greseala, in convoaie...!

 

    

    

    

 

 

    

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                     Semestrul III (1972)

26

 

umbra cuvantului

 

 

     Astept umbra cuvantului peste

     chipul meu si ecoul mainii oarbe

     cautand linia curba a visului...

 

     Peste pleoape a cazut de mult,

     perdeaua de ape tulburi,

     peste tample si-au zbatut

     aripile albe, cocorii si au plecat...

 

     ... Stancile au ramas, despuiate

     pe mal si nisipul cenusiu

     se spulbera peste colturi tocite.

    

     Linia de indoiala a orizontului

     se va salva incet de lumina zilei,

     cautind, in adancuri leaganul

     valului domolit...

 

     Acum, daca intind un an, peste timp,

     ma regasesc, cu un secol in urma,

     e marginea acelorasi gaduri, 

     dar langa izvorul unde cerbii

     isi leapada ochii, dementi fara suflare.

 

     Acun imi este gandul in glasul

     venit de dincolo de umbre si taine

     in culoarea tarzie a peirii,

     in freamatul nepasator al lumii.

    

     Ascuns imi este gandul

     in gandul venit mai din adanc

     decat durerea, ramas mai departe

     decat tacerile.

 

     Ca apa m-ai cuprins, involburat

     cu taina mea m-am ratacit in mine.

     E clipa in care ma pierd...

     Voi plange langa mine, si nu voi

     intelege de ce ma caut in clipe

                           si in cuvinte !

 

 

 

 

 

 

 

 

27

 

au fost odata

 

 

     Au fost odata sunete cu fard

     si alta data niste flori de crin!

     Au fost odata peste un miliard

     de frunze-albastre desenate fin...

 

     Pasari de noapte, amfore cu vin,

     clipe suave, asteptand la rand...

     Am fost odata-n valea unui Rin

     si alta data ger am fost si gand !

 

     Am fost odata intr-o carte cand

     erai in toate semnul cel mai bland!

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Senestrul III

 

( mai 1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28

 

frunza ranita

 

 

     Invata lumina sa cante !

     O frunza ranita-a ramas.

     Odaia e si mai pustie;

     si-ntarzie ultimul ceas !

 

     Alearga acuma e timpul !

     Vorbeste de noi, apoi taci!

     Nu plange ! De-acum arde frigul,

     cum verdele, vara-n copaci...

 

     Tristetea de astazi e una !

     Seninul din mine-a inghetat;

     nu plange! Acum e totuna ...

     Ce sfant e sa cazi in pacat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

     (1973)

 

 

 

 

29

 

doar copacii

 

 

 

 

          M-am nimerit la Hobita, intr-o seara in care noiembrie se prabusea, topindu-se in anotimpul alb...

 

            Cativa copaci strajuiau intrarea, stand dirji si bicele ploii isi napusteau furiile asupra lor. Cadea seara. Si mi se parea ca se incheaga o alta legenda a mortii vitejilor. Urcam pe o limba de pamant, lunecoasa, prin tot mai nestavilite furii, mai urlatoare care se prabuseau ca sa lase loc altora, din ce in ce sporind precum capetele smeului retezat.

 

            Doar copacii stateau drepti! Satul era tot un vuiet, numai stalpii de prispsa taceau. Atat ! Stalpi erau cufundati in liniste si pietrele in ziduri.

            Doar lemnului si pietrei ii e data tacerea si nemurirea, aici, unde lumea l-a primit pe Brancusi ca sa o preschimbe in tinta cereasca, in masa fara de cuvant si-n vesnica poala pentru bicele ploilor.

 

 

Hobita, noiembrie 1972

 

 

 

 

 

30

 

lacul himeric

 

 

     Amintirile noastre cele mai frumoase infloresc pe lac

     intr-un abia zarit castel dintr-i indepartata Spanie.

     Si ne vorbesc de tmpul scurs. O, prietena mea !

     Nufarul acesta alb este inima ta de douazeci de ani.

    

     Intr-o zi, ne vom porni pe lacul amintirilor noastre

     si vom reface din placere calatoria dorita a vietii.

     Intr-o zi noi vom porni,

     blandul meu Pierrot

     marea mea prietena,

     pentru a nu mai reveni niciodata.

 

     Amintirile noastre se vor ineca in lacul

     aceluiasi abia zarit castel, dintr-o indepartata Spanie

     si nu vom mai pastra pentru noi, o tovarasa mea de viata,

     decat nufarul acesta alb si inima ta de douazeci de ani...

 

     Intr-o zi ne vom porni pe lacul amintirilo noastre

     si vom reface din placere - calatoria dorita a vietii.

 

     Intr-o zi,noi vom porni,

     blandul meu Pierrot, marea mea prietena,

     pentru a nu reveni niciodata !

 

     Atunci totul va fi luminos, prietena mea...

 

 

Traducere

din Leo FERRE

de N. Badilescu

si T. Galeriu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

31

 

opera cerului

 

     Am plans atat de mult

     incat mi-am uitat toate durerile

     si am varsat pana si lacrima

     care ma facea nevinovat...

     Iar daca inima mea nu e mai limpede

     decat izvorul in care se adapa visele

     e pentru ca sabii albe au patruns-o

     si a ranit-o azurul cerului.

 

     Si ochi de zei preabuni

     daca as avea acum

     i-as scoate

     ca sa ii impac pe cei care se-intreaba...

     Si, poate prin aceste noi ferestre

     ei ar zari tot ce am crezut

     ca am sa vad vreodata;

     nenumarate disperari

     de mii de oameni desertate la intanplare.

 

     Si ochi de zei preabuni, daca as avea acum

     as plange cu lacrimi rosii

     si pane in cle mai intunecate odai

     pacea cerului as duce-o.

 

     Atat de mult m-a indarjit

     dragostea de tine, incat sangele

     mi se incinge tot mai tare;

     ...eu cel crezut in sarbatoare

     eu cel ramas intr-o intrebare.

 

     Nemarginita mea dragoste pastrata

     pentru rataciti

     e la capatul urcusului

     si m-a lasat acelasi nevandut.

     Si maini de zei preabuni daca as avea,

     acum, le-as reteza

     ca sa-i ajut pe cei saraci

     si le-as broda neintalnite lipsuri

     pe restu mainilor, ca dincolo de fericire

     sa poata inimi sa impietreasca

     si-ntreg pamantul sa-l rastoarne.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

32

 

opera cerului

 

     Si maini de zei preabuni

     daca as avea acum,

     i-as palmui pe cei ajunsi

     si as gasi decantece

     ca sa slutesc frumoasele lor fete...

 

     Intr-atat am cantat disperarea

     incat vocea nu mi-o recunosc

     si-mi pare ca am uitat-o undeva

     in casele de la capatul vietii.

 

     Si glas de zei preabuni daca-as avea

     acum,

     m-as face om

     si in carul azvarlitilor  din lume

     l-as inchide

     si peste

     valuri calatoare s-ar inalta

     un cantec nou;

     leagan al netrebniciilor

     cautand adevarul.

 

     Si glas de zei preabuni daca as avea acum,

     as tipa in tacere

     imense bolti eterne,

     cerului stiut de noi...

 

 

Versuri de Leo Ferre

traduse de N. Badilescu

si T. Galeriu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

34

 

Saint Germain-

des - Pres

 

     Locuiesc la Saint-Germain-des-Pres

     si seara de seara ma intalnesc

     cu Verlaine,

     acest batran slab de minte...

     Nici azi nu s-a schimbat

     si ca sa hoinarim

     alaturi de Sena

     ne insoteste adesea Apollinaire,

     cand vrea si el in saracia noastra

     sa-si cheltuiascpa timpul.

     Dar e o nebunie

     aa vrei sa uiti de tine

     cand esti sarac lipit...

 

     Priviti-i pe acesti hoinari,

     stihuitori de trei poarale,

     cu fata lor de ceara,

     Priviti-i pe acesti saraci lipiti

     carora fara sfarsit le pare

     saptamana

     sunt putrezi de bogati

     si mor de foame...

     Acesti sihuitori saraci lipiti,

     isi fauresc noian de vise

     si se inteleg in limbi sfarsite,

     si foamea si-o astampara,

     la Saint-Germain-des-Pres...

 

     Voi trecatori pe strada "de l Abbaye",

     pe strada Saint-Benoit sau Visconti,

     in apropierea Senei

     priviti pe domnul care va surade,

     e Jean Racine sau Valery,

     poate Verlaine ...

     Priviti-i si veti intelege!

     Si, totusi pentru ce acesti sarmani lipiti-

     vorbesc cu voce tare

     si pentru ce aceste nebunii.

     Sa ne gandim,

     sa-i salutam

     la Saint-Germain-des-Pres.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

35

 

de matase violeta

 

 

     Cad mugurii la margini de religii

     cand verzile monezi batute-n ape,

     duc trandafirii galbeni in vestigii

     si-nalta mare arde mai aproape...

 

     E rece focul semnelor desprinse,

     dintr-un ceaslov uitat pe masa...

     Trec vastele pustiuri stinse

     prin umbra veche a unei case...

 

     E straja de matase violeta,

     fara legenda, dusa intr-o cupa !

     Si armoniile de trioleta

     rasuna inainte sa se rupa ...!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

     (1973)

 

 

 

 

 

 

 

36

 

rasarit intarziat

 

 

 

     Fii iarba mea cand amurgesc in pasari

     si-mi caut in vazduhul tau un scrum;

     prin duhuri sa port chipul impacarii,

     de-o apa ca de-o margine de drum.

 

     Va fi un rasarit intarziat de sange,

     in aerul zidit pe ramuri vezi,

     cand marile de suflet se vor stinge;

     in piscul serii, vested sa ma pierzi...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

37

 

dincolo

 

          Erau cruciade de clipe

     pornite aa isi aduca invinse,

     umbra in oazele mele.

     Iti amintesti, cum fiecare

     vocala isi zidea, din tacere,

     propriul templu,

     cum, peste toate,

     clopotul meu, le aducea

     r i t m a t e   inzecit ?

 

     Credeam deopotriva in semnele

     a l b a s t r e

                si in inchipuiri!

 

     Si, ma lasam asuzit in tipatul

     cioburilor de abur plutitor

     al gandurilor abia incepute...

 

     Erau fara numar cartaginile

     de intrebari care ne inconjurau

     si ramaneam nemiscat

     in ploaia albastra a privirilor tale.

     Pierdut in sticlirea lor

     rosteam laude lipsite de nume

     si le purtam dincolo de veghe,

     povara nesfarsita de rabdare

     si linistita...

     ... S i   l e   p a r a s e a m,

     ca sa-ti inapoiez, chipurile

     in schimbare, care te-au aratat tie.

 

     Si absorbiti de inchipuiri,

     asteptam nemiscati

     si alergam unul catre celalalt

     pana cand ceasurile isi pierdeau

     inceputul si nu mai aveau sfarsit...

 

     Si nisipurile, starnite de ele,

     largeau zarile pustiului

     tot mai pierdut,

     dincolo de oaza stapanita

                     in ascuns de noi!

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

38

 

noapte stavezie

 

     Stravezie - noaptea,

     patrunsa ca spinul

     si izvorul scaparator

     la apasarea luminilor,

     peste duhurile vinovate.

 

     Pe un copac e acoperisul

     m u n t e l u i;

     pe fata ta

     trecatoarea impotrivire

     a  p l o i i  d e  a u r...

 

     Totul e statornic;

     si clopotul - aripa fosnetelor

     p i e r d u t e

                si samanta!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

39

 

batistele sonore  

 

 

 

     Ne astepta invazia tacerii complicata,

     ritmic egalad orbitele...

 

     spaima unui decor perfect

     ca padurea,

     uimindu-ne privirea naiva.

 

     Ne asteptau dovezile anume uitate,

     privelistile stapanite in ascuns,

     trecand peste clarul fluid

     al prezentei  n e l o c u i t e...

 

     Si, se intampla sa isi iasa din sine

     d e p a r t a r e a

     oglinzile impacate sa-si fluture

           b a t i s t e l e   s o n o r e !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

40

 

incendiu de roua

 

 

 

     Mult mai intinse tinuturile

     decat banuiala,

     ca poti ridica peste toate,

     acel incendiu de roua

     din inmugurirea zapezii

     pe trupul tau...

 

     ... Mult mai intinse tinuturile

     decat scrumul

     si moartea serpilor acelora

     din umbra genelor tale!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

41

 

inca o stea

 

 

    

     Inca  o  stea pierde limpezita

     bezna, se schimba in departare,

     se face bezna, in albul ochilor,

     u r l a n d !

 

     Patima ploii striveste alt cerc !

 

     Si mortii, cum se leagana in somn,

     dezlegand secretul spiralei !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

42

 

moneda secreta

 

 

 

     Campiile bat moneda secreta -

     un ban alb, gaurit,

     de mainile ierbii credincioase ...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

43

 

 

la capat

 

 

 

     Cercuri pleaca,

     peste marea care seaca,

     si ma striga din afund

           d r u m  r o t u n d...

 

     Casa e fara zavor,

     de lut usor...

     Si-n fereastra,

     de-indoiala aburita,

     umbra piere  r a v a s i t a !

 

     Zarile se despreuna ...

 

     Serpi in sange cad, din luna,

     si se-aduna

     in ostrovul carnii,...  a l g e !

 

     Vorba vesteda se sparge !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

44

 

 

 

va fi o vara...

 

 

     Va fi o vara cu grau mult. Iata, tulburatoarele arome ale painii, au pornit sa cutreiere, deja, peste marea florilor de tacere limpede a campului.

     Va fi o vara cu grau mult! Am recunoscut semnul painii in patima  larga si adanca a pamantului, pe cand priveam ploile de aur care sfarseau anotimpul dintai.

     Am recunoscut vara cu grau mult si i-am apus gandului venit de dincolo de aceasta intamplare - va fi o vara cu varsta nascuta in grau, o vara a noastra frumoasa ca un cuvant in singuratate.

 

     Va fi o vara cu grau mult, o alta vara schimbata in tarm atins. O vara calda cu dor mult in ea, spus de gandurile aduse in painea crescuta ca sa rastalmaceasca miezul pamantului si tacerea lui si somnul parintilor dintai pentru noi.

 

     Va fi o vara de grau, prin care vom trece cu mers de pati-ma si de frumos. Si vom curge pe fluviile de boabe, ca sa ne poarte rod al rodului sangelui, peste culmile involburate ale pamantului...

... La urma, ne vom rataci  prin noi, ca sa ne regasim in clipe si in cuvinte !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972

 

 

 

 

 

 

 

45

 

iarna

 

 

     In vers e pustiu si racoare

     pe mari arde ger absolut;

     se pierd continentele-n zare

     cu ultimul sfert de minut!

 

     Sunt prima, deci ultima rana

     deschisa. Pe albul altar

     port bezna in loc de coroana...

 

     Si sunt doar cuvant! Si dispar...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

46

 

cina cea de taina

 

 

     O sonata de lumina ...

     Valul pe nisipul stins.

     Taina. Versul si la cina

     suna-argintii un invins.

 

     O sonata. Trei cuvinte

     curg de jos in sus arzand

     si in gerul lor fierbinte

     se incheaga tristul gand:

 

     sa iti duci prin lume crucea

     de silabe si de vant

     si sa nu trec de rascrucea

     dinspre mare spre cuvant !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

       ( 1972 )

 

 

 

 

 

 

 

 

 

47

 

rondel

 

 

 

     Si steaua care sta acum la panda

     si ziua ta cu trupul stins,

     cand trece pasarea flamanda,

     peste fantani cu ochiul nins...

 

     Si ploaia albastra si plapanda

     si cel mai alb cuvant, invins

     de steaua care sta acum la panda

     si  zarea mea cu trunchiul nins..

 

     Pe trei arginti o sa ne vanda

     si o sa ne piarda dinadins,

     si ceasul verde neinvins

     de steaua care sta acum la panda!

 

 

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

Semestrul III

       (1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

48

 

umbre prelungi

    

 

     Cu plete lungi si pagane

     coloanele roz de calcar...

     O parte din iarna ramane

     ecoul aprins pe altar !

 

     Si umbre prelungi - deodata

     in rozul marin repetat,

     rasuna cum noi - altadata,

     ardeam intr-un nord departat !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

 

 

 

 

49

 

si

 

 

 

     Un dans in ritm oriental ...

     Si pelerini si lungul drum

     Si cantecul orizontal...

     Si podurile sunt de scrum !

 

     Si ritmurile cate doua

     Si versul alb scanteietor

     Si e desert si n-o sa ploua

     Si umbrele si nici un nor...

 

     Si zbor si semnul intrebarii

     Si gandurile sunt de ger

     Si e departe tarmul marii

     Si sunt durerea care pier...

 

     in dansul leganat al zarii !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

      (1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

50

 

numar

 

 

               

      Bate-n turn un orologiu

      numar una ... patru foi!

      Frunzele aduc elogiu

      arborilor albi si goi !

 

      Bate-un orologiu - noua;

      dintr-un mugur cade o stea...

      Un inel, un lac de roua,

      doua umbre - umbra mea !

 

      Bate orologiul, zece;

      viscoleste in rasarit...!

      Iarna vine, iarna trece,

      mai aud un zornait ...

 

      Bate orologiul, doua;

      voi afla ca m-am nascut;

      iti sunt rana si sunt roua

      intr-un vers neinceput...!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    (1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

51

 

contur

 

      Cand fluturii sunt doar contur

        si curg spre filele veline,

        se spune ca prin gerul pur,  

        vin magi de seara sa se-nchine.

 

        Canf fluturii sunt la apus

        si trecem, doi, prin ceata fina

        tu ma, intrebi daca ti-am spus

        taina ramasa pentru cina...

       

        ... Si daca in gerul cel mai pur

        vor prinde fluturii contur...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

     (1972)

                 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

52

 

vazduh

 

 

 

     Zbor albastru. Ochi nestins!

      Clopotele bat in vale...

      Ne primeste alt cuprins;

      stele, puncte cardinale...

 

      Bezna arde. Cer. Amurg...!

      Liniile verticale.

      Pasarile - albastre curg,

      printre gandurile tale...

 

      Esti vazduhul din vocale !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    (1972)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

53

 

zare

 

 

 

     

     

      In zarea ta sunt umbra sidefie,

       cuvantul care a fost invins

       intr-un pustiu ce-avea sa fie

       ca-nvechile castele stins...

 

       Si-n versul tau care ma scrie,

       cu un ecou de ger aprins,

       sunt alba vina adusa tie,

       fiindca-n mine azi a nins!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

     (1972)

 

 

 

 

 

 

 

 

54

 

 

paranteza

 

 

 

     Forfota pe culuare.

      Bobocel a reusit !

      Bronz pe piele ? Cine n-are ?

      Semn ca toamna a venit!

 

      Mini-jupa nu se lasa!

      E la minus infinit.

      Mi-a spus bruma de pe casa;

      eu sunt toamna ! Am venit !

 

      Vezi, de-aceea cu sfiala

      se vorbeste in camin

      despre gripa si raceala...

 

      ...Totusi, poate, ne grabim !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

septembrie, 1973

 

 

 

 

 

 

 

 

55

 

r u g a

 

 

 

 

    Cu buze de tremur, saruta-mi genunchi.

     Si spune-mi ca noaptea  e atat de adanca.

 

     Si fara de vise vom trece de pragul

     ce-n albul luminii mai staruie inca.

 

 

 

 

 

 

 

 

septembrie 1973

 

 

 

 

 

 

56

 

 

contur sonor

 

 

 

 

 

     Se spune ca la capatul privirilor noastre,

      toamna venea pe scara de matase

      a  s i n g u r a t a t i i

     si se aseza in corola, ca de crin

      a petalelor tale ...

 

      Eu iti deprindeam umarul

      in conturul sonor

      si iti socoteam pasii;

      cate unul pentru fiecare stea,

      cate doi pentru destinul trupului tau...

 

      Ca o culoare mutilata

      era lacrima iubirii noastre

      ori ca o mare inchisa intr-o carte,

 

      intr-adevar

      ca o mare inchisa intr-o carte

      la capatul puterilor noastre !

 

 

 

 

 

 

57

 

 

 

marea intreaba

 

 

 

 

    Intr-o secunda visul apune...

     Versul acesta azi e pustiu !

      Gerul albastru are alt nume;

     nu mai e zarul pe care-l scriu.

 

     Marea intreaba, nordul raspunde;

     bate-n silabe viscol abstract.

     Picura-n lume bezne rotunde

     ceasul din frunze foarte exact.

 

     Poate ne uita, poate ne cheama,

     poate se-aude pana-n taceri,

     verde, ecoul, poate ti-e teama

     pentru ca astazi nu mai esti ieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

58

 

 

tema pentru o mirare

 

 

 

 

 

v a r i a n t a

 

 

 

     Lasa-ma in ecou la tine

      sa rasun ca la inceput

      si sa aud zarul cand vine

      dinspre albastru absolut !

 

      Lasa-ma intr-o mirare,

      sa-ti masor gandul din gand,

      sa te iau din intamplare,

      sa te duc pana-n cuvant...

 

      Lasa-ma ca mai-nainte;

      fosnet-alb in ger fierbinte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

59

 

adagio

 

 

 

      Ne scade greu si ne aduna

      secunda trista-n care am fost.

      Nici vestea rea, nici vestea buna

      nu ne cunoaste pe de rost...

 

      Intre sosire si plecare

      ne e cuvantul adapost...

      Nici un raspuns nici-o intrebare

      nu ne cunoaste pe de rost...!

 

      Secunda alba e o-n-tamplare

      in care suntem fiindca - am fost!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Semestrul III

     (1972 )

    

 

 

 

 

 

 

 

 

60

 

ramai

 

 

     Ramai scanteia mea, cand tainuita

      calea se pierde in tacere si pe rand,

      in vesnicia soaptelor, sa-mi fii

                        n e b a n u i t a

      limba a unui clopot preschimbat in gand.

 

      Ramai, dar, peste vremi venirea mea pe lume

      si far tacut, in zare, staruind de foc...

      S-mi fii luceafar, cand pe marea-n spume,

      de-o noapte fara stele sunt tinut in loc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

61

 

ecou luminat

 

     E un blestem de fluturi tristi

     acest cuvant venit din cer...

     Si bucuria ca existi

     e ger in gand, arzand mister...

 

     Si clopotele care bat

     si pasarile dinspre nord,

     ecoul inca luminat,

     pianul alb in vechi acord...

 

     Cuvantul e adancul trist

     si bucuria ca exist ...!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

62

 

c l a r

 

 

 

 

     Trei chipuri in cuvinte rare

     le duce-albastrul in pacat...

     Un tipat(semn de exclamare)

     la urma, visul blestemat !

 

     Trei chipuri, trei cristale clare.

     ...Inalta mare a jucat !

     Cuvintele sunt pasari rare

     intr-un vazduh nevinovat !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    1972

 

 

 

 

 

 

 

 

63

 

trupuri curgatoare

 

 

    Trupurile curgatoare ale izvoarelor

     s-a revarsat peste raza in doliu,

     a rasaritului

     si s-a intristat linistea

                  din maduva muntelui...

 

     Eram intr-un semn de exclamare

     cu inelul ecoului sau de ger in sange!

   

     Culorile sunau in miezul luminii

     si ne ademeneau noptile -

     cu vise -

     si turlele verzi ale pinilor,

     reveneau, imbolnavite de zbor -

                ca fostele erori intelepte!

 

     In legea judecatoare a formelor dintai,

     mersul pe mare ne-a  o s a n d i t,

     la penitente eterne

     si muzica sferelor a incendiat

                    oceanul planetar ...!

 

     Si ne invata, mana, pe de rost

                                si ne uita...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

64

 

auzeam lumina

 

 

 

     Auzeam lumina, lacrimand  r o u a,

      si fluturii, salbaticiti maret,

      in adjective

      asemenea unor pleoape abstracte

      fardate cu pudra de curcubeu

               si tus din geana indoliata...

 

      Iar dupa coltul ochiului ceresc,

      adierea calda a sentimentelor

      d e z g h e t a   g a n d u r i l e...

       

      Eram inlauntrul meu adanc,

      iar amintirile

      imi aduceau un cer boreal,

      peste desertul furtunilor

                  d i n   c l e p s i d r e...

 

      Auzeam lumina, lacrimand roua

      dincolo de greseala originara,

      cand, sunetele intelepte isi lepadau,

                    stravezii, durerea solemna...

 

      Si, zapezile fierbinti

                  ma petreceau si ma pierdeau!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

65

 

o mirare

 

 

     Lasa-ma in ecou la tine

          sa rasun ca la inceput

     si sa-aud zarul cand vine

           dinspre-albastru absolut!

 

 

     Lasa-ma intr-o mirare

            sa-ti masor gandul din gand

     sa te iau din intamplare,

            sa te duc pana-n cuvant...

 

     Lasa-te ca mai-nainte;

            fosnet alb in ger fierbinte.

 

 

 

 

 

             

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

66

 

raul care urca

 

                        Daca iti vine o scrisoare de la un necunoscut,

                                                                                cu un semn de intrebare  desenat la inceput,

                                                                                sa-i raspunzi in spaniola si, uitand tot ce-ai stiut,

                                                                                sa-l gasesti fara busola in desertul sau tinut....

 

                                                                               

 

     Semnul de arama.Templele luminii.

      Intamplarea verde. Marile erori...

      Inspre miazanoapte - turle mute, pinii,

      Sfantul Don Quijote. Luptele cu mori...

 

      Raul csre urca. Macii de argint !

      La rascruce - doua rauri ramurite.

      Drumul catre tine, printr-un labirint.

      Ninfele de gheata albe despletite.

 

      Sfantul Don Quijote sa te aiba-n paza!

      Vantul care bate sa te arda bland!

      Don Quijote - sfantul - pana la amiaza

      sa te aiba-n paza, sa te schimbe-n gand !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

   (1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

67

 

noapte

 

 

     Ard umbrele pe tarm aprinse;

     corabierii au plecat...

     Nisipurile curg - invinse

    spre insulele de agat ... !

 

     Se naste alba o poveste;

     un miez de noapte un blestem!

     Prind pasarile iar de veste

     si rasunam si nu suntem.

 

     Se naste alba o poveste;

     corabierii nu mai vin!

     Milenuil care incepe - este

     cu o durere mai putin...!

 

 

 

Semestrul III

    (1973)

 

 

                                                           

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

68

 

ninsori albastre

 

 

 

 

            In gand mai viscoleste inca

     ninsori albastre si fierbinti!

     Deci, niciodataalba stanca

     nu m-a vandut pe trei arginti.

 

     Si niciodata, din iubire

     n-am coborat iar pe pamant...!

     Imi caut singura iesire

     spre bezna albadin cuvant !

 

 

 

 

tu

 

            Tu esti adancul unui gand

     spus in legende bizantine,

     aprinzi vocalele cand sunt

     ecoul semnelor senine...

 

     Si-apoi astepti o mangaiere;

     intaiul cer, un ultim vers,

     secunda alba, o durere,

     si violetul tot mai sters !

 

 

 

 

 

Semestrul III

(1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

69

 

undeva

 

            Undeva spre tarmul verde

     a sfarsit invins un val...

     Undeva pasarea pierde

     jocul sansei inegal...

 

     Undeva un vesnic soare,

     arde piatra de hotar,

     dimineata cand rasare

     o-intamplare intr-un zar !

 

     Undeva steaua polara

     lumineaza-un sfarsit;

     undeva acum e vara,

     solul alb s-a ratacit...

 

     Undeva e vesnic bine

     si e ceaiul aromat,

     undeva ritmuri regine

     cad albastru in pacat !

 

 

secundar

 

            Pornesc amiezi din secundar

     spre marea daruitanoua;

     arde silaba frig polar

     si, din adanc, doar beznaploaua!

 

     Plecarile pornesc din gand

     si pregatesc marea greseala...

     Eu sunt un semn egal rasrant,

     intr-un ecou de ger...O zala!

 

     Eu sunt gresealasi sunt semn;

     sunt lacrima si ingerul de lemn!

 

 

Semestrul III

(1972)

 

 

 

 

 

 

 

 

70

 

taina

 

 

 

            Cand fluturii sunt doar contur

     si curg spre filele veline

     se spune caprin gerul pur

     vin magi de searasase-nchine...

 

     Cand fluturii sunt la apus,

     si trecem - doi - prin ceata fina,

     tu maintrebi dacati-am spus

     taina ramasapentru cina...

 

     ...si daca-n gerul cel mai pur

     vor prinde fluturii contur !

 

 

solar

 

     Nisipul gri rastoarnacerul

     in vara cercului solar...

     Si Sancho Panza - scutierul

     si umbra mea. Si pasul rar!

 

     In pofta inimii sacada

     in ropotul de tainarupt

     cuvintele si lupi de prada...

 

     ...Cu morile de vant malupt!

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    (1972)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

71

 

iarna

 

     In vers e pustiu si racoare

     pe mari arde ger absolut;

     se pierd continentele-n zare

     cu ultimul sfert de minut.

 

     Sunt prima, deci ultima rana

     deschisa. Pe albul altar

     port beznain loc de coroana...

     si sunt doar cuvant! Si dispar...

 

 

 

 

altfel

    

     Scanteia polara. (O noapte)

     cu gene prelungi m-astepta

     din ger sa-ti sculpteze, in soapte

     albastru invins - frica mea...

 

     Deci! Altfel scanteia polara

     in spaima sapatatarziu

     va arde padurea de ceara

     sub cerul arzand visiniu...

 

     ...Si astfel vei fi za lunara;

     deci versul pe care il scriu...!    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

 

 

 

 

 

 

 

 

 

72

 

vazduh

 

 

 

 

                Zbor albastru. Ochi nestins !

     Clopotele bat in vale.

     Ne primeste alt cuprins:

     stele, puncte cardinale.

 

     Bezna arde. Cer. Amurg!

     Liniile verticale.

     Pasarile-albastre curg

     printre gandurile tale.

 

     Esti vazduhul din vocale!

 

 

triolet

 

     Adancul este incavis...

     Albastrul arde violet!

     Ecoul va lasa nescris

     solfegiul unui triolet...

 

     Adancul este in cuvant

     si in secunda viitoare,

     adancul este unde sunt,

     eu - o silabacare doare

     tu - doar ecoul meu rasfrant!

 

 

 

 

 

 

 

 Semestrul III

     (1973)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

73

 

umbre prelungi

 

 

 

    

 

     Cu plete lungi si pagane,

           coloanele roz de calcar ...

     O parte din iarbaramane,

           ecoul aprins pe altar !

 

     Si umbre prelungi- deodata

           in rozul marin repetat,

     rasuna, cum noi altadata

           ardeam intr-un nord departat !

 

 

 

 

 

trist

 

            Sanu fii trista, azi sunt trist;

     am cu o frunzamai putin...

     Sunt foarte trist fiindcaexist

     in chiar aroma mea de crin !

 

     Safii frumoasa, dacasunt

     de trei petale impartit,

     dacain gerul din cuvant

     sunt fiul tau dezmostenit!

 

     ( Mi-a spus, azi, crinul meu cel sfant;

     alb viscolit... Eu nu mai sunt! )

 

 

Semestrul III

   1973

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

74

 

poate

 

 

 

     Poate caintr-o secunda

     va fi gerul intre noi.

     Poate cao sane-ascunda

     o-ntamplare pe-amandoi!

 

     Poate cao saajungem

     fosnetele dinapoi...

     Poate cao sastapungem

     ceturile dintre noi...

    

     Poate cadintr-o greseala

     vom ajnge in cuvant;

     eu, in bezna lui ovala,

     tu - in versul meu rasfrant!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Semestrul III

       1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

75

 

sonatina

 

 

 

     Si graul copt cu marea-i faima!

     Si pasarile de argint...

     Sagetile arzand o spaima;

     si zborul alb prin labirint !

 

     Din patru fruze cade - una.

     Mirajul noptii e in joc !

     O tine-n palma dreapta, luna,

     pe-a treia, cea faranoroc.

 

     Luceafarul de zi, la noapte,

     v-a invinge intregul univers.

     Penumbra norilor, in soapte,

     va curge limpede, in vers!

 

     Eu voi canta o sonatina,

     tu vei pleca si vom fi trei,

     si-n bezna din cuvant, senina,

     voi face rouasi scantei...!

 

 

beethoven

 

     Si mugurii inseninati de roua;

     si linistea aprinsade furtuna,

     cuvintele inpartasite noua

     si o secundacare stas-apuna...

 

     Si  bezna claradimprejur invinsa

     si stelele, in cer, arzand tacere

     din sunetul oval.  Suav, prelinsa,

     greseala, o vocala, o durere...

 

     Si mugurii si sfanta adiere

     si stelele, arzand, in cer, tacere...

    

     ... Pianul alb, sonata lunii - sfere!

          

 

 

Semestrul III

  1972

 

 

 

76

 

zare

 

            In zarea ta sunt umbrã sidefie,

            cuvantul care a fost invins

            intr-un pustiu ce-avea sã fie

            ca-n vechile castele invins...

 

            Si-n versul tãu care mã scrie,

            cu un ecou de ger aprins,

            sunt alba vinã adusã tie,

            fiindcã, in mine, azi a nins !

 

 

 

rouã

 

            Cand un bob de rouaarde,

            pe altarul frunzei - esti

            un pian cu faracoarde;

            sunet sferelor ceresti !

 

            Si-n a doua jumatate

            urcafosnetul in rod...

            Simfonii neterminate

            pun intre  solfegii, pod!

 

            Marepetabland, sonate

            sa-mi inalte esafod ... !

 

 

 

 

 

Semestrul III

   1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

77

 

 

trei

 

     Trei castele de nisip;

     marea, zare si aripa...

     Zid cu zid se infiripa-

     trei castele de nisip.

 

     Castaramurade trei,

     un castel se infiripa,

     pentru zare si aripa...

 

     Bate orologiul - trei !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

    1972

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

78

 

 

cumpana

 

 

     Castigacumpana si pierde,

     secundele-n ecou rasfante,

     padurile cu suflet verde

     si fluturii cu aripi frante...

 

     Mapierde  cumpana cand suie...

     ... Apoi castigaun razboi!

     Sunt intamplarea care nu e

     decat blestemul albei foi...

 

     Maschimbacumpana-n statuie,

     maviscoleste printre voi!

 

 

 

 

abstract

 

 

     Ard albastrele paduri!

     Vine nordul dinspre nord.

     Mugurii sunt picaturi,

     gandurile - un fiord...

 

     Vine nordul, arde frig!

     Intr-un curcubeu abstract.

     Bate gandul si te strig;

     sunt ecoul tau exact ...!

 

     Arde nordul - vine frig,

     sunaalbastru cand te strig!

 

 

(septembrie, 1972)

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

79

 

senina

 

 

     Si la  urma, faraurma

     se vor stinge in lumina

     fluturii-ntristati de roua

     de matase si de fard...

 

     Si spre searavalul vesnic

     o savina, o savina

     cu vazduhul din vocale

     si fortuna. Si-am saard !

 

     Resturile de culoare

     si bucatile de cer

     se vor pierde  printre semne

     rasunand la intamplare...

 

     Si la urma, faraurma

     va cadea invinsul ger

     peste ultima secunda,

     peste trista intrebare...

     Tu vei fi albastra unda,

     eu ecoul dinspre mare.

 

     Si la urma, faraurma

     eu in tine am sapier...!

 

 

labirint

 

     Un clopot, un tipat de-argint,

     un inger cu gene de lac...

     Secundele din labirint

     ies albe si tac, tac si  tac...

 

                #

 

     Valul priveste din unde,

     albul se sparge sonor,

     singuraurma raspunde

     sol, fa, re, do minor...i


(septembrie 1972)

 

 

 

 

 

 

80

 

 

lumina

 

 

 

 

     Lumina limpede-si incepe

     suavul templu - val cu val...!

     O mare de albastre stepe

     inchisa-n strigatul oval...

 

     Si ultimul patrar se-aprinde

     (de patru dimineti in roua)

     secundele din ceas le vinde

     la pret de-un sunet cate doua.

 

     Lumina limpede e sange

     albastru-n marea care plange!

 

 

 

 

 

 

 

 

cer albastru

 

 

 

     Cerul de-albastru e gol !

     Torte se-aud pe aproape...

     Trece sonata in sol,

     gandul se-atinge de pleoape.

 

     Uita-te dacam-ajungi;

     clipa-i de-acum pe sfarsite!

     Ploaia cu degete lungi

     bate-n feresti aburite !

 

 

 

Semestrul III

   1973

 

 

 

 

 

 

81

 

 

fiord

 

 

 

 

     Vestita mare ne asteapta

     pe-ntinsul rece si abstract.

     Cuvintele ne spun in soapta

     (se stie numarul exact !)

 

     Scanteia albava apune.

     Zapezile azi sunt fierbinti!

     Din trei vocale, una spune

     cane vor vinde pe arginti...

 

     Intr-o secundagandul bate

     si suna-albastru albul nord.

     Tu vei patrunde in cetate

     eu voi ramane in fiord.

 

     Si, din pianul vechi, sonate

     vor izbucni in vechi acord...!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

   

 

 

 

 

 

 

 

 

82

 

 

 

cuvant

 

     O pasare de pada, Cerul.

     Doar eu si tu intr-un cuvant.

     Adancul meu. Silaba. Cerul

     si fosnetul prin care sunt !

 

     Petala galbena. Furtuna.

     O joaca-n albul ratacit.

     Adancul tau. La noapte, luna;

     ( O sorb din palma, linistit !)

 

     Rasunabezna, rupe struna.

     Sfarsitul albului sfarsit !

 

 

 

cadere

 

     Cand voi afla de unde sate chem

     va fi tacere-n lume si-n tacere

     vei rasuna de umbre si matem

     canu vei mai fi marea mea  durere.

 

     Si sunetul va fi un curcubeu,

     va lumina-ntamplarea peste lume,

     vei are viu, in locul meu,

     iti voi  cunoaste gerul dupanume.

 

     Cand voi afla de unde sate chem

     va fi tacere-n lume si-n tacere

     voi cauta, un semn sa-l inviem,

     din ultima secundain cadere ...!

 

Semestrul III

   1972

      

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

83

 

 

rouapustie

 

 

     S-audaroua si sataca

     in stropii mari, la rasarit...

     Flamanda mare cum isi joaca

     albastru valul pustiit...!

 

     S-audamarea si sa-mi faca

     un rug in gerul viscolit

     si-ntr-o silabasamai treaca

     cu tine, ceasul nevenit...!

 

 

si mai tarziu

 

                        Cadea incet lumina in focul de onix.

                                                O amintire albaincendia o poza.

                                                Cartagini faranumar.Cenusa. Un phenix.

                                                Si taina infloritain sangele de roza...

 

      

      Un tipat. O sageatasi inspre nord cocorul

     cu aripa si zborul din coajade platan...

       Nisipurile-albastre gandeau sonor decorul

     in fa diez ritmandu-si tacerea un castan...

 

     In miez de zi,lumina il ajungea din urma

     si izbucneau in zare trei focuri de caisi...

     Ingenunchiati de rouastateau ca intr-o urna

     copacii nepereche cu ochi mari deschisi...

 

     Un tipat. O sageatasi mai tarziu- tarziul

     pleca inspre departe cu florile de mai.

     Din cinci in cinci clipite se termina pustiul

     si incepea cuvantul in urmele de cai...

 

     Un tipat. O sageatasi mai tarziu - tarziul

     din cinci in cinci clipite, ne pustia pustiul...

 

 

Semestrul III

    1972

 

 

 

 

 

 

 

84

 

 

J S Bach

 

 

     In fuga zeilor. Un clopot...

     Si vaile cazand incet!

     Si cavaleria in tropot

     ( Sonata lunii o repet...)

 

     Si mana ta o sa-mi raspunda

     in versul trist si impacat;

     un strop de roua, o secunda...

     lumina albului pacat.

 

 

 

sunet

 

 

     Sunetele sunt matase,

     faraumbrasi albastra;

     zarul spune sase-sase

     cand masoarasansa noastra...

 

     Sunetele sunt o vale,

     ( focul unui portocal ),

     numarasi pun la cale

     in adancul alb oval,

     intre versurile tale

     saard ger si safiu val !

 

     Sunt un mugur de matase

     cu miez alb.Deci sase-sase...!

 

 

 

 

Semestrul III

     1973

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

85

 

padure

 

     Padurea. Un ochi de lumina.

     Un fir de tacere, un drum.

     Solemnao  veste senina

     si crinul albit in parfum !

 

     Ne cheamaun  tarm de departe

     Tu arzi in ecou. Eu - rasun...

     Si nordul cu sot te imparte

     in versuri si eu le adun !

 

     ...Lumina sonora- departe

           in care rasar si apun !

 

 

 

 

asadar

 

 

     Deci, am plecat si eu cu tine...

     duc yola spre un tarm rotund,

     greselile-mi vorbesc de bine

     iar beznele nu-mi mai raspund.

 

     Deci, in petalele de nufar

     albastrul mi l-a oglindit...

     Deci, de tacere nu mai sufar,

     esti steaua mea la asfintit...

 

     Deci sunt un sunet. E superb

     si-n miezul versului sunt verb

 

 

 

 

 

 

Semestrul III

   1972

 

 
arrow_07_up__bg#000000
arrow_07_down__bg#000000