era un lac
Era un lac, o lniste, o vorba,
un secol de-mpacare unde noi,
ne intorceam privirile spre cerul
ramas intreg in firele de ploi !
Marit sa fie versul care poarta
adancul sufletului dincolo de flori
cu marile de verde unde ochii
respira bland stramosii de culori.
3
inserare
Sunetul colorat, devenit aer suav,
ne-a amagit cu tristetea unei sfere,
dincolo de ecoul dinspre care
zeul cioplit in vazduhul silabei
aprinde un r u g d e g e r.
Tacerea nu mai rasuna
solemn in frunze ...
iar, ochii stelelor
si ceasurile lumii verzi
sunt, parca, tot mai confuze!
Nu mai deslusim decat greseala
ecourlor verticale,
c u l m i l e v e l i n e
ale silabelor fara degete
care nu vor sti niciodata
dece fosnetele gandesc
n o a p t e a !
Printre icoanele invizibile ale
i n a l t e i t a c e r i
noi vom aluneca din intamplare,
bezne sferice
sau, poate, lacrimi de alge cosmice ...
Ferecate in gand, le vom purta povara
necunoscutelor albastre,
iar, la tarmul nordic al versului,
nu vom mai gasi decat s c r u m u l
curcubeului straveziu
a s c u n s i n p i c a t u r a
de cerneala a sentimentelor...
4
noi eram
Sentimentele i n c e n d i a r e
ne-au imbolnavit d e r a u l
s p i r a l e l o r
si de patima perfectunii sferei,
de uitare si de sete abstracta,
de insomnie in balans
si de f e b r a s t e l a r a...
Ne-am inseninat, fosnind,
p u r p u r i u - in maduva
s u b s t a n t i v e l o r
binecuvantate de zei
pentru a ne salva Capitoliul
zidit din trupuri de cuvinte !
( Si nu mai era ceea ce este
cand noi eram ...)
Acum, de sfanta sarbatoare
a inaltarii la cerul boreal,
vom simti atractia inlauntrului
s o l e m n -
si vom muri cat mai putin cu putinta
pana cand, arcul sau ireal
va curge limpede
pe sub tampla judecatoare
a p a m a n t u l u i...
Se vor furisa vazduhurile -
a s u r z i t o a r e,
adulmecand verdele obosit
din fostele ceasuri exacte
si ne vom lasa amagiti -
ca de fiecare data -
pentru ca, din eroare, am fost
doar umbrele fara contur
inchipuite intr-o lava fierbinte-
de sentimentele fatarnice ...
5
fosnetul de ieri
Peste fosnetele cardinale
cu infatisare lacoma si clinchet
a r g i n t a t,
pluteau stolurile fara de sine
ale popoarelor s e m e t e
devenite efigii orientale...
Si toate cele patru puncte
v e r t i c a l e
imparteau din i n t a m p l a r e
cate un mileniu pentru fiecare
bezna ovala, dintr-o secunda
si viscol de nisip fiebinte -
ofranda somnului cu vise -
caravanelor babiloniene !
Din cand in cand sarbatoream
s f i r s i t u l, rememorand ...
Intai, partea partea inseninata
cu umbra a j u m a t a t i i
apoi sentimentele inventate, in taina,
de noi, dupa legea s t e l a t a
a coloanelor locuite de tipete
si mirare !
De fiecare data, tot mai aproape.
de tarmul continentelor in deriva
asteptam, in vaile niagarelor
de nisip ale clepsidrelor
scurgerea secolelor inspre
nasterea privelistei marine
din a l b a s t r u l ei neintrecut
Din cand in cand, sarbatorind,
s f a r s i t u l,
luna cuprindea si ultimul patrar,
sub pleoapa abatuta a ziguratului
si umbrele din aur ale regilor pagani,
s u r a d e a u i n s o m n,
straluminand taina mileniului etern !
6
aroma de inger
Printre fosnetele imaginare
plutesc sufletele caligrafiate viu
ale celor patru puncte cardinale;
un inger cu miros de floare,
ceasurile lumii - verzi -
o spirala cardinala intristata,
prima , deci ultima rana,
urmata de sfarsitul emotiei...
Patru puncte cardinale !
Cate unu pentru fiecare anotimp.
Lacrimile secundei de pe fata
milenului tristei solemnitati -
a contemplarii rugurilor
multicolore din gand -
se vor sterge la semnul
mugurilor cristalini
cazuti in frunze !
N o i s u n t e m c e i c a r e
le vom flutura sonor facliile
a n o t i m p u r i l o r.
Si vom vibra, pana cand, erorile
ni se vor limpezi sub pleoape -
s t r a l u m i n d u - n e.
In clipa eterna a ultimului
mileniu - vom fi ingeri cu miros
de floare si fluturi ninsi printre
ceasurile verzi ale lumii...
Si, ca o culoare sfasietoare
va fi lacrima emotiei noastre,
o r i c a u n o c e a n
i n c h i s i n t r - o c a r t e ...
7
privire in ecou
Noi suntem privirea dintr-un ecou alb.
Ne cotropeste vrdele instelat
cu o trista ninsoare
de legenda sentimentala !
Singura iesire, cea cu vederea
inspre mare,
este pazita de stafia secundei,
albastru jertfita, de o verticala
si e nestiuta - b a n u i t a
fiind, numai tainica si
n e m a i d e s c h i s a ...
Intrarea si iesirea
dinspre frunze si aer,
adica dupa-amiaza unui sunet
cazut pe ganduri,
cu trup si inlantru de statuie -
m a i e s t e !
Suna uimirea, arde tacerea!
Mai suntem un mileniu, un secol,
un rastimp.
Mai suntem umbre ale acestui timp.
Iata-ne strigati, pe nume, de raze,
rastigniti sub privirea din cuart
a e c o u l u i,
blestemati de perfectiunea
sferelor c a r d i n a l e,
ferecati miezul e r o r i i
si judecati pentru defaimarea
s p i r a l e l o r...
Nu a mai ramas nimic de facut,
nu a mai ramas nimic de tacut !
Desavarsirea cercului
t r a i e s t e v e s n i c i a !
8
silaba pustie
Si-a inceput pustiul verde
eram acolo eu, erai si tu,
era si clipa care pierde,
abstractul da si polul nu ...
Si se vedea ca niciodata
nisipul gri, secunda ta,
eu eram blanda vinovata -
tacerea care se-auzea...
Tu - o silaba insangerata
de gandul stins, din vina mea !
Semestrul III (1973)
9
in vechi acord
Vestita mare ne asteapta
pe-ntinsul rece si abstract;
cuvintele ne spun in soapta
( se stie numarul exact!)
Scanteia alba va apune ...
Zapezile azi sunt fierbinti!
Din trei vocale, una spune
ca ne v-a vinde pe arginti ...
Intr-o secunda gandul bate
si suna albastru albul nord!
Tu vei patrunde in cetate,
eu voi ramane in fiord...
Si din pianul vechi, sonate
vor izbucni in vechi acord!
Semestrul III (1972)
10
templul cerului
Sub petala zorilor ne vom pierde
cristalini - mugurii cei cu suflet -
si nu vom mai sti daca suntem
greseli ale cerului
sau chiar patimile frunzelor
dinaintea clipei luminate
a venirii p r i m a v e r i i !
Vom aduna sub continentele
de nori,
durerea s f a s i e t o a r e
a silabei in oglinda
din marea indoiala
si ii vom contempla inlauntrul
din afara lui...
L a u r m a -
cand zapezile inchipuite -
viscolind reveria - ne vor stralumina.
... vom intalni, dincolo de tarmul
inserarii polare
duhurile triste ale lumanarilor!
Si, peste toate,
in lumina fosila,
de la capatul erei
steaua stelelor
ne va gasi fara urme, fara alge,
fara inceput...
... o stela, cu suflet de piatra, gri
si cu trupul cioplit svelt,
conturata astfel, p e s t e l u m e !
11
a d e v a r
Inima sacrelor picaturi
ale lumanarilor cosmice
brumau sonor peste cuvinte
lacrimi din ceoburi
d e s t e l e
si ne luminau si ne intristau
cu ecourile lor fara iesire -
d i n i n t a m p l a r e.
Asteptam sa deslusim
sunetele safsietoare
ale flacarilor verzi
ori deschiderea
labirintului
pentru jocul de taina al marii...
Asteptam o intamplare
dinspre ecoul unei emotii-
-de mister -
s i n u m a i e r a m !
12
zero absolut
Intr-un ceas acum e bine;
este zero absolut...!
Intr-un ceas esti doar cu mine
si tacerea a-nceput ...
Intr-un ceas ma pierd in tine
(cinci patrare au trecut
dintr-un ceas si, iata, vine
alt mileniu ne-nceput ...)
Intr-un ceas o intrebare
a ramas fara raspuns...
Intr-un ceas, inalta mare
in albastru s-a ascuns.
Intr-un ceas, eu si cu tine
ardem gerul albsolut;
intr-un ceas tu si cu mine
in silabe ne-am ascus !
Semestrul III (1972)
13
am nevoie
Am nevoie de un singur
punct de sprijin
ca sa clintesc acest semn
numit cuvant
si sa se reuneasca
i n f o r m a t i v -
si sa fie - asa cum i-a fost
d a t -
model de gandire explicativa;
subiect, atribut si predicat ...
Apoi, ca ultimul idol sculptat
intr-un fulg de zapada
abstracta, voi clipi
in visul colorat
cu eroarea cosmica a ecourilor
din spiralele tainice...
La urma, cu teama de ger
d e s u b t a m p l e,
ma voi lasa rastignit,
peste cumpana dreapta a lumii
in setea cardinala a
f e r e s t r e l o r
d e t a i n a !
Si, poate la echinoctiul
c u v a t u l u i
cioburile din clipe se vor face
fluvii de ceata intelepte
si candelele nu isi vor mai numara
l a c r i m i l e
f a r a p e r e c h e ...
...in linistea asurzitoare
din miezul cuvantului
se vor inrosi!
...Cand, mult mai adanc,
decat in oglinzile solemne
vom deslusi, in fiecare umbra
a n o a s t r a ,
cite o silaba
care ne va lumina privirea
d e r u g a c i n e...
14
Logos si mister
Maximum de cunoastere
este intuitia misterului
La capatul zborului nostru planat,
peste hotarele continentelor de metafore,
nu am ajuns, intr-o mirare viitoare
ci, doar, la tarmul dinspre cuvant
a l t a i n e i c e l e i m a r i . . .
L o g o s s i m i s t e r !
Primul crescut din miezul celuilalt,
fiind, la randul sau si cuvant si taina !
Stau, fata in fata, ca doi poli ai spiritului.
Nici dezlegarea, nici definirea,
ori elucidarea misteruui,
nu te apropie mai mult de intuitia
primordiala a modului rational
a l c o n s t i i n t e i . . .
Astfel, acostam la tarmul abstract,
cu lumina, singerind memorie
de esenta fenomenala si - ancoram,
la cheiul aceleasi taine, cu intelesul
ferecat in propria iluzie topologica,
numita simplu a l t c e v a -
la fel de extracategoriala,
exclusa de la orice demers
sau actiune structuralista !
Iar, ceea ce descoperi tu, in linistea
de la inceputul si partea dinspre tine
a inlauntrului misterului absolut -
oglindeste, numai, restul celor care sunt !
P e n t r u c a -
atat din toate cate ar putea fi intelese -
e foarte putin, ele sunt, doar punctul
n e i n c o r o n a t -
de la poalele piramidei prenumita
i n t u i t i a m i s t e r u l u i !
15
Contemplat din centrul universului
omul este o planeta imaginara
Omul este fiinta care iese din
identitate se cauta in celalalt
spre a se deosebi nu poentru
a se identifica prin asemanare
In tacerea luminoasa din templul
silabei ilustre -
invocam mila divina, ca sa-mi sculpteze
o inima inteleapta cu ritm desavarsit,
care sa ma scoata din adancul meu,
pentru a ma cauta in fiecare dintre voi,
si sa ma puteti deosebi,
identificandu-ma cu tine, cu el, cu toti,
intreband si afland minunea,
minunilor lumii.
Le voi prelungi sentimentelor - vesnicia
cu inca o emotie - ca sa imi poata lega
zodia, dincolo de intinderile nesfarsite,
ale rezumatului acauzal al existentei
inlauntrul destinului general al fiintei.
( Destinul este o c u n o a s t e r e
atat de densa, incat nu ii pott da atribute... )
La urma -
pe tablita de ceara am sa imi scriu
propria poveste (inedita, unica
si inimitabila) din resturi de trecut,
bucati de prezent si farame de viitor,
de fiecare data, altfel,
pentru ca nu exista dorinte, temeri,
ori sperante - mereu - aceleasi...
A t a t !
( Gandirea ne coreleaza existential
si diferential! )
Iar, destinul este rezumatul cauzal
a t o a t e c e l e c a r e s u n t . . .
Cunoastere fara intrebare si fara raspuns.
Mai presus de sentinta vocalei judecatoare.
16
Inteligenta nu poate fi decat
cel mai general caracter al intregului
" ... Materia infinita nu e in timp. Spatiul si timpul
nu ne sunt in minte sI in intelegere
doar daca pot fi cuantificate relationar
ca trairi intense in fata Neantului..."
Heidegeer
Tu nu te poti arata decat intreaga !
Cum numai ifinitul.
Tie iti sunt oglinda a unui sfarsit cu
( fara ) un inceput...
Daca raman in transcendent
starnesti sirul de intrebari care te porneste
dinspre sfarsitul ffintei si gandeste
foarte putin, sau de loc,
i n c e p u t u r i l e a c e s t e i a !
Ori, fiinta umana, prin constiinta
este o devenire cu inceput si sfarsit !
Apoi, orice raspuns este o definitie
abstracta si ma intuneca...
Fiindca imi spui :
"... constiinta umana este secundara
m a t e r i e i ..."
( E, aici, o concesie de a plasa,
fiinta in durata. Atata apoi - n i m i c ...)
Tu ... Cum numai el !
O lumina peste fata intunecata
a intrebarilor din care nu pot sa mai plec.
( Materia infinita e, ea, omogena ?
Cuprinde in sine timpul sau e in timp ?
Timpul. Materia... Timpul sudat
concomitent sau alternat cuantic
in materie este, si el infinit ?)
Daca da, atunci tot ce am aflat
despre materie, poate fi spus
s i d e s p r e t i m p !
Tu nu te poti arata decat intreaga!
Esti ecoul unei creatii al carui autor -
e l n u p o a t e f i !
17
sonetul al
sasesprezecelea
Eu te iubesc pe tine farama mea de lut,
ca in imensitatea preriei de planete,
nu am o alta stea si nesfarsitul absolut
esti tu, cea harazita, in toate sa il repete.
Tu porti, in marii ochii tai sticlire,
venind din constelatii invinse pan-la mine,
si drumurile toate, sub alba piele-s dare,
de meteor lasate din alte lumi cand vine !
Raza de luna noua sunt soldurile tale;
fiorul gurii calde - rasplata arzatoare,
ca mierea dulce-n umbra, ca luminoase pale...
Cu imima incinsa de jar luat din soare,
sarutul meu urmeaza conturul faclei tale,
astru abia zarit, columba mica, zare.
traducere
din PABLO NERUDA
( 1972 )
18
ma ratacesc
Ma ratacesc in imaginea ta
ca intr-o campie alba
si ma stiu tremur de lumina...
... de mult am coborat
dintre ecouri si ma apropii -
vina a noptii si a ploii -
sa iti aduc bucuria de o clipa
a unei d i m i n e t i !
Ma ascund in imaginea ta,
ca intr-o minune si ma stiu
pasarea drumului uitat...
...de mult am ramas printre alge
si scoici - un stol
peste mare crescut cu o alta mare
peste el, purtand gust de nisip
si culori pentru teama
si adancul gandului tau !
Ma simt in imaginea ta
trestie franta -
vantul nu ma mai indoaie,
cerul ma pirde in sine,
ochii in privire, soarele
nu ma arde ... I n f a s o a r a !
Asa cum stau ascuns
dincolo de mine,
m-am regasit in manunchiul
de lanci albe, in ramura de macies...
... poate in puterea ta -
intamplare spiralata;
arunca-ti vesmantul de vina,
sfarsit sau semne de intrebare
mi-ai strecurat printre cuvinte ?
Pierdut voi astepta
la intrarea in imaginea ta,
fulgerat de o lance de pasari !
Inca te caut, in capul leganat
pe bratul meu drept si nu spun nimic !
19
versul al doilea
E bine ca exista pentru fiecare
lucru un numa. E si rau !
Dincolo de tacere e umbra
si o multime de lucruri
raman nerostite.
20
din cer, stelele
Din cer, stelele au cazut
p a n a l a j u m a t a t e ...
Au clipit albastru nebulos.
Si au ramas acolo fara lumina.
Printre gene s-a destamat
aceeasi mirare,
dar pasarea amurgului plecase
de mult !
Impresurata de ceata,
Impierita pe luna;
ocrotea vesnicia...
... cand luna a ajuns
deasupra plopilor,
s-a auzit un murmur...
( ... frunza langa, frunza
gand langa cuvant, suras
langa suras, ochi langa ochi ...)!
21
s-au destramat
S-au destramat exaltarile
in culorile inserarii.
Si s-au ascuns iubirile
in cuvinte si s-au razvratit
silabele pe buze
si s-au supus gandului
pe care mana obosita
l-a fulguit peste padurea
de salcami...
Departe, pe linia orizontului
mai staruiau umbrele
sub culoarea pierduta.
Curbe luminoase mai staruiau
printre stele
si picurau, undeva
dincolo de mirarea
de unde nu mai venea
nici un gand...
Si, ca o desfasurare,
greierii se inganau
si degetele nesigure
cautau armoniile pierdute
d e B a c h ...
22
s e t a c e
Nu plange nimeni
fiindca radacinile izbucnesc.
Nu plange nimeni fiindca
s-a spart ceasul. Nu rade
n i m e n i !
Se tace !
Necuprins de mult se tace !
Se cauta pocnetul surd
de sub tample. Zvacnirea.
Nevoia de zambet se cauta
in sange.
Si albele cute ale frunti
se destrama pe rand...
...Ramane in ochi intrebarea !
23
al saselea simt
Ating piatra. E piatra.
Apa daca o ating e apa.
Ma ating. Am fost si bine
am fost si rau.
Am fost, fara sa stiu,
de mai multe ori,
sfarsit, fara sfarsit !
Cuprindeam totul in vointa,
in chenarul albastru.
24
d i n c o l o
Dincolo de vantul care
ma invaluie e gandul tau.
Te pierd prin ochii
care imi rasfrang
toate secundarele
pe rand, mai mult decat
lulina cenusie
care imi alunga somnul...
...Tu esti linistea
din care imi trag lumina
pentru firul fiecarei nopti.
25
duceam
Duceam corabia cu ganduri in deriva
si semne de-ntrebare in aval;
purtam durerea lor captiva
inspre tacerea tristului oval..
Treceau prin gerul absolut convoaie
de albe fosnete si-n trupul meu,
ingenunchea solemna sfanta ploaie
si zborul imi era atat de greu...!
...Eram, dintr-o greseala, in convoaie...!
Semestrul III (1972)
26
umbra cuvantului
Astept umbra cuvantului peste
chipul meu si ecoul mainii oarbe
cautand linia curba a visului...
Peste pleoape a cazut de mult,
perdeaua de ape tulburi,
peste tample si-au zbatut
aripile albe, cocorii si au plecat...
... Stancile au ramas, despuiate
pe mal si nisipul cenusiu
se spulbera peste colturi tocite.
Linia de indoiala a orizontului
se va salva incet de lumina zilei,
cautind, in adancuri leaganul
valului domolit...
Acum, daca intind un an, peste timp,
ma regasesc, cu un secol in urma,
e marginea acelorasi gaduri,
dar langa izvorul unde cerbii
isi leapada ochii, dementi fara suflare.
Acun imi este gandul in glasul
venit de dincolo de umbre si taine
in culoarea tarzie a peirii,
in freamatul nepasator al lumii.
Ascuns imi este gandul
in gandul venit mai din adanc
decat durerea, ramas mai departe
decat tacerile.
Ca apa m-ai cuprins, involburat
cu taina mea m-am ratacit in mine.
E clipa in care ma pierd...
Voi plange langa mine, si nu voi
intelege de ce ma caut in clipe
si in cuvinte !
27
au fost odata
Au fost odata sunete cu fard
si alta data niste flori de crin!
Au fost odata peste un miliard
de frunze-albastre desenate fin...
Pasari de noapte, amfore cu vin,
clipe suave, asteptand la rand...
Am fost odata-n valea unui Rin
si alta data ger am fost si gand !
Am fost odata intr-o carte cand
erai in toate semnul cel mai bland!
Senestrul III
( mai 1973)
28
frunza ranita
Invata lumina sa cante !
O frunza ranita-a ramas.
Odaia e si mai pustie;
si-ntarzie ultimul ceas !
Alearga acuma e timpul !
Vorbeste de noi, apoi taci!
Nu plange ! De-acum arde frigul,
cum verdele, vara-n copaci...
Tristetea de astazi e una !
Seninul din mine-a inghetat;
nu plange! Acum e totuna ...
Ce sfant e sa cazi in pacat!
Semestrul III
(1973)
29
doar copacii
M-am nimerit la Hobita, intr-o seara in care noiembrie se prabusea, topindu-se in anotimpul alb...
Cativa copaci strajuiau intrarea, stand dirji si bicele ploii isi napusteau furiile asupra lor. Cadea seara. Si mi se parea ca se incheaga o alta legenda a mortii vitejilor. Urcam pe o limba de pamant, lunecoasa, prin tot mai nestavilite furii, mai urlatoare care se prabuseau ca sa lase loc altora, din ce in ce sporind precum capetele smeului retezat.
Doar copacii stateau drepti! Satul era tot un vuiet, numai stalpii de prispsa taceau. Atat ! Stalpi erau cufundati in liniste si pietrele in ziduri.
Doar lemnului si pietrei ii e data tacerea si nemurirea, aici, unde lumea l-a primit pe Brancusi ca sa o preschimbe in tinta cereasca, in masa fara de cuvant si-n vesnica poala pentru bicele ploilor.
Hobita, noiembrie 1972
30
lacul himeric
Amintirile noastre cele mai frumoase infloresc pe lac
intr-un abia zarit castel dintr-i indepartata Spanie.
Si ne vorbesc de tmpul scurs. O, prietena mea !
Nufarul acesta alb este inima ta de douazeci de ani.
Intr-o zi, ne vom porni pe lacul amintirilor noastre
si vom reface din placere calatoria dorita a vietii.
Intr-o zi noi vom porni,
blandul meu Pierrot
marea mea prietena,
pentru a nu mai reveni niciodata.
Amintirile noastre se vor ineca in lacul
aceluiasi abia zarit castel, dintr-o indepartata Spanie
si nu vom mai pastra pentru noi, o tovarasa mea de viata,
decat nufarul acesta alb si inima ta de douazeci de ani...
Intr-o zi ne vom porni pe lacul amintirilo noastre
si vom reface din placere - calatoria dorita a vietii.
Intr-o zi,noi vom porni,
blandul meu Pierrot, marea mea prietena,
pentru a nu reveni niciodata !
Atunci totul va fi luminos, prietena mea...
Traducere
din Leo FERRE
de N. Badilescu
si T. Galeriu
31
opera cerului
Am plans atat de mult
incat mi-am uitat toate durerile
si am varsat pana si lacrima
care ma facea nevinovat...
Iar daca inima mea nu e mai limpede
decat izvorul in care se adapa visele
e pentru ca sabii albe au patruns-o
si a ranit-o azurul cerului.
Si ochi de zei preabuni
daca as avea acum
i-as scoate
ca sa ii impac pe cei care se-intreaba...
Si, poate prin aceste noi ferestre
ei ar zari tot ce am crezut
ca am sa vad vreodata;
nenumarate disperari
de mii de oameni desertate la intanplare.
Si ochi de zei preabuni, daca as avea acum
as plange cu lacrimi rosii
si pane in cle mai intunecate odai
pacea cerului as duce-o.
Atat de mult m-a indarjit
dragostea de tine, incat sangele
mi se incinge tot mai tare;
...eu cel crezut in sarbatoare
eu cel ramas intr-o intrebare.
Nemarginita mea dragoste pastrata
pentru rataciti
e la capatul urcusului
si m-a lasat acelasi nevandut.
Si maini de zei preabuni daca as avea,
acum, le-as reteza
ca sa-i ajut pe cei saraci
si le-as broda neintalnite lipsuri
pe restu mainilor, ca dincolo de fericire
sa poata inimi sa impietreasca
si-ntreg pamantul sa-l rastoarne.
32
opera cerului
Si maini de zei preabuni
daca as avea acum,
i-as palmui pe cei ajunsi
si as gasi decantece
ca sa slutesc frumoasele lor fete...
Intr-atat am cantat disperarea
incat vocea nu mi-o recunosc
si-mi pare ca am uitat-o undeva
in casele de la capatul vietii.
Si glas de zei preabuni daca-as avea
acum,
m-as face om
si in carul azvarlitilor din lume
l-as inchide
si peste
valuri calatoare s-ar inalta
un cantec nou;
leagan al netrebniciilor
cautand adevarul.
Si glas de zei preabuni daca as avea acum,
as tipa in tacere
imense bolti eterne,
cerului stiut de noi...
Versuri de Leo Ferre
traduse de N. Badilescu
si T. Galeriu
34
Saint Germain-
des - Pres
Locuiesc la Saint-Germain-des-Pres
si seara de seara ma intalnesc
cu Verlaine,
acest batran slab de minte...
Nici azi nu s-a schimbat
si ca sa hoinarim
alaturi de Sena
ne insoteste adesea Apollinaire,
cand vrea si el in saracia noastra
sa-si cheltuiascpa timpul.
Dar e o nebunie
aa vrei sa uiti de tine
cand esti sarac lipit...
Priviti-i pe acesti hoinari,
stihuitori de trei poarale,
cu fata lor de ceara,
Priviti-i pe acesti saraci lipiti
carora fara sfarsit le pare
saptamana
sunt putrezi de bogati
si mor de foame...
Acesti sihuitori saraci lipiti,
isi fauresc noian de vise
si se inteleg in limbi sfarsite,
si foamea si-o astampara,
la Saint-Germain-des-Pres...
Voi trecatori pe strada "de l Abbaye",
pe strada Saint-Benoit sau Visconti,
in apropierea Senei
priviti pe domnul care va surade,
e Jean Racine sau Valery,
poate Verlaine ...
Priviti-i si veti intelege!
Si, totusi pentru ce acesti sarmani lipiti-
vorbesc cu voce tare
si pentru ce aceste nebunii.
Sa ne gandim,
sa-i salutam
la Saint-Germain-des-Pres.
35
de matase violeta
Cad mugurii la margini de religii
cand verzile monezi batute-n ape,
duc trandafirii galbeni in vestigii
si-nalta mare arde mai aproape...
E rece focul semnelor desprinse,
dintr-un ceaslov uitat pe masa...
Trec vastele pustiuri stinse
prin umbra veche a unei case...
E straja de matase violeta,
fara legenda, dusa intr-o cupa !
Si armoniile de trioleta
rasuna inainte sa se rupa ...!
Semestrul III
(1973)
36
rasarit intarziat
Fii iarba mea cand amurgesc in pasari
si-mi caut in vazduhul tau un scrum;
prin duhuri sa port chipul impacarii,
de-o apa ca de-o margine de drum.
Va fi un rasarit intarziat de sange,
in aerul zidit pe ramuri vezi,
cand marile de suflet se vor stinge;
in piscul serii, vested sa ma pierzi...
37
dincolo
Erau cruciade de clipe
pornite aa isi aduca invinse,
umbra in oazele mele.
Iti amintesti, cum fiecare
vocala isi zidea, din tacere,
propriul templu,
cum, peste toate,
clopotul meu, le aducea
r i t m a t e inzecit ?
Credeam deopotriva in semnele
a l b a s t r e
si in inchipuiri!
Si, ma lasam asuzit in tipatul
cioburilor de abur plutitor
al gandurilor abia incepute...
Erau fara numar cartaginile
de intrebari care ne inconjurau
si ramaneam nemiscat
in ploaia albastra a privirilor tale.
Pierdut in sticlirea lor
rosteam laude lipsite de nume
si le purtam dincolo de veghe,
povara nesfarsita de rabdare
si linistita...
... S i l e p a r a s e a m,
ca sa-ti inapoiez, chipurile
in schimbare, care te-au aratat tie.
Si absorbiti de inchipuiri,
asteptam nemiscati
si alergam unul catre celalalt
pana cand ceasurile isi pierdeau
inceputul si nu mai aveau sfarsit...
Si nisipurile, starnite de ele,
largeau zarile pustiului
tot mai pierdut,
dincolo de oaza stapanita
in ascuns de noi!
38
noapte stavezie
Stravezie - noaptea,
patrunsa ca spinul
si izvorul scaparator
la apasarea luminilor,
peste duhurile vinovate.
Pe un copac e acoperisul
m u n t e l u i;
pe fata ta
trecatoarea impotrivire
a p l o i i d e a u r...
Totul e statornic;
si clopotul - aripa fosnetelor
p i e r d u t e
si samanta!
1972
39
batistele sonore
Ne astepta invazia tacerii complicata,
ritmic egalad orbitele...
spaima unui decor perfect
ca padurea,
uimindu-ne privirea naiva.
Ne asteptau dovezile anume uitate,
privelistile stapanite in ascuns,
trecand peste clarul fluid
al prezentei n e l o c u i t e...
Si, se intampla sa isi iasa din sine
d e p a r t a r e a
oglinzile impacate sa-si fluture
b a t i s t e l e s o n o r e !
1972
40
incendiu de roua
Mult mai intinse tinuturile
decat banuiala,
ca poti ridica peste toate,
acel incendiu de roua
din inmugurirea zapezii
pe trupul tau...
... Mult mai intinse tinuturile
decat scrumul
si moartea serpilor acelora
din umbra genelor tale!
1972
41
inca o stea
Inca o stea pierde limpezita
bezna, se schimba in departare,
se face bezna, in albul ochilor,
u r l a n d !
Patima ploii striveste alt cerc !
Si mortii, cum se leagana in somn,
dezlegand secretul spiralei !
1972
42
moneda secreta
Campiile bat moneda secreta -
un ban alb, gaurit,
de mainile ierbii credincioase ...
1972
43
la capat
Cercuri pleaca,
peste marea care seaca,
si ma striga din afund
d r u m r o t u n d...
Casa e fara zavor,
de lut usor...
Si-n fereastra,
de-indoiala aburita,
umbra piere r a v a s i t a !
Zarile se despreuna ...
Serpi in sange cad, din luna,
si se-aduna
in ostrovul carnii,... a l g e !
Vorba vesteda se sparge !
1972
44
va fi o vara...
Va fi o vara cu grau mult. Iata, tulburatoarele arome ale painii, au pornit sa cutreiere, deja, peste marea florilor de tacere limpede a campului.
Va fi o vara cu grau mult! Am recunoscut semnul painii in patima larga si adanca a pamantului, pe cand priveam ploile de aur care sfarseau anotimpul dintai.
Am recunoscut vara cu grau mult si i-am apus gandului venit de dincolo de aceasta intamplare - va fi o vara cu varsta nascuta in grau, o vara a noastra frumoasa ca un cuvant in singuratate.
Va fi o vara cu grau mult, o alta vara schimbata in tarm atins. O vara calda cu dor mult in ea, spus de gandurile aduse in painea crescuta ca sa rastalmaceasca miezul pamantului si tacerea lui si somnul parintilor dintai pentru noi.
Va fi o vara de grau, prin care vom trece cu mers de pati-ma si de frumos. Si vom curge pe fluviile de boabe, ca sa ne poarte rod al rodului sangelui, peste culmile involburate ale pamantului...
... La urma, ne vom rataci prin noi, ca sa ne regasim in clipe si in cuvinte !
1972
45
iarna
In vers e pustiu si racoare
pe mari arde ger absolut;
se pierd continentele-n zare
cu ultimul sfert de minut!
Sunt prima, deci ultima rana
deschisa. Pe albul altar
port bezna in loc de coroana...
Si sunt doar cuvant! Si dispar...
46
cina cea de taina
O sonata de lumina ...
Valul pe nisipul stins.
Taina. Versul si la cina
suna-argintii un invins.
O sonata. Trei cuvinte
curg de jos in sus arzand
si in gerul lor fierbinte
se incheaga tristul gand:
sa iti duci prin lume crucea
de silabe si de vant
si sa nu trec de rascrucea
dinspre mare spre cuvant !
Semestrul III
( 1972 )
47
rondel
Si steaua care sta acum la panda
si ziua ta cu trupul stins,
cand trece pasarea flamanda,
peste fantani cu ochiul nins...
Si ploaia albastra si plapanda
si cel mai alb cuvant, invins
de steaua care sta acum la panda
si zarea mea cu trunchiul nins..
Pe trei arginti o sa ne vanda
si o sa ne piarda dinadins,
si ceasul verde neinvins
de steaua care sta acum la panda!
Semestrul III
(1973)
48
umbre prelungi
Cu plete lungi si pagane
coloanele roz de calcar...
O parte din iarna ramane
ecoul aprins pe altar !
Si umbre prelungi - deodata
in rozul marin repetat,
rasuna cum noi - altadata,
ardeam intr-un nord departat !
Semestrul III
49
si
Un dans in ritm oriental ...
Si pelerini si lungul drum
Si cantecul orizontal...
Si podurile sunt de scrum !
Si ritmurile cate doua
Si versul alb scanteietor
Si e desert si n-o sa ploua
Si umbrele si nici un nor...
Si zbor si semnul intrebarii
Si gandurile sunt de ger
Si e departe tarmul marii
Si sunt durerea care pier...
in dansul leganat al zarii !
Semestrul III
(1973)
50
numar
Bate-n turn un orologiu
numar una ... patru foi!
Frunzele aduc elogiu
arborilor albi si goi !
Bate-un orologiu - noua;
dintr-un mugur cade o stea...
Un inel, un lac de roua,
doua umbre - umbra mea !
Bate orologiul, zece;
viscoleste in rasarit...!
Iarna vine, iarna trece,
mai aud un zornait ...
Bate orologiul, doua;
voi afla ca m-am nascut;
iti sunt rana si sunt roua
intr-un vers neinceput...!
Semestrul III
(1973)
51
contur
Cand fluturii sunt doar contur
si curg spre filele veline,
se spune ca prin gerul pur,
vin magi de seara sa se-nchine.
Canf fluturii sunt la apus
si trecem, doi, prin ceata fina
tu ma, intrebi daca ti-am spus
taina ramasa pentru cina...
... Si daca in gerul cel mai pur
vor prinde fluturii contur...
Semestrul III
(1972)
52
vazduh
Zbor albastru. Ochi nestins!
Clopotele bat in vale...
Ne primeste alt cuprins;
stele, puncte cardinale...
Bezna arde. Cer. Amurg...!
Liniile verticale.
Pasarile - albastre curg,
printre gandurile tale...
Esti vazduhul din vocale !
Semestrul III
(1972)
53
zare
In zarea ta sunt umbra sidefie,
cuvantul care a fost invins
intr-un pustiu ce-avea sa fie
ca-nvechile castele stins...
Si-n versul tau care ma scrie,
cu un ecou de ger aprins,
sunt alba vina adusa tie,
fiindca-n mine azi a nins!
Semestrul III
(1972)
54
paranteza
Forfota pe culuare.
Bobocel a reusit !
Bronz pe piele ? Cine n-are ?
Semn ca toamna a venit!
Mini-jupa nu se lasa!
E la minus infinit.
Mi-a spus bruma de pe casa;
eu sunt toamna ! Am venit !
Vezi, de-aceea cu sfiala
se vorbeste in camin
despre gripa si raceala...
...Totusi, poate, ne grabim !
septembrie, 1973
55
r u g a
Cu buze de tremur, saruta-mi genunchi.
Si spune-mi ca noaptea e atat de adanca.
Si fara de vise vom trece de pragul
ce-n albul luminii mai staruie inca.
septembrie 1973
56
contur sonor
Se spune ca la capatul privirilor noastre,
toamna venea pe scara de matase
a s i n g u r a t a t i i
si se aseza in corola, ca de crin
a petalelor tale ...
Eu iti deprindeam umarul
in conturul sonor
si iti socoteam pasii;
cate unul pentru fiecare stea,
cate doi pentru destinul trupului tau...
Ca o culoare mutilata
era lacrima iubirii noastre
ori ca o mare inchisa intr-o carte,
intr-adevar
ca o mare inchisa intr-o carte
la capatul puterilor noastre !
57
marea intreaba
Intr-o secunda visul apune...
Versul acesta azi e pustiu !
Gerul albastru are alt nume;
nu mai e zarul pe care-l scriu.
Marea intreaba, nordul raspunde;
bate-n silabe viscol abstract.
Picura-n lume bezne rotunde
ceasul din frunze foarte exact.
Poate ne uita, poate ne cheama,
poate se-aude pana-n taceri,
verde, ecoul, poate ti-e teama
pentru ca astazi nu mai esti ieri.
58
tema pentru o mirare
v a r i a n t a
Lasa-ma in ecou la tine
sa rasun ca la inceput
si sa aud zarul cand vine
dinspre albastru absolut !
Lasa-ma intr-o mirare,
sa-ti masor gandul din gand,
sa te iau din intamplare,
sa te duc pana-n cuvant...
Lasa-ma ca mai-nainte;
fosnet-alb in ger fierbinte.
59
adagio
Ne scade greu si ne aduna
secunda trista-n care am fost.
Nici vestea rea, nici vestea buna
nu ne cunoaste pe de rost...
Intre sosire si plecare
ne e cuvantul adapost...
Nici un raspuns nici-o intrebare
nu ne cunoaste pe de rost...!
Secunda alba e o-n-tamplare
in care suntem fiindca - am fost!
Semestrul III
(1972 )
60
ramai
Ramai scanteia mea, cand tainuita
calea se pierde in tacere si pe rand,
in vesnicia soaptelor, sa-mi fii
n e b a n u i t a
limba a unui clopot preschimbat in gand.
Ramai, dar, peste vremi venirea mea pe lume
si far tacut, in zare, staruind de foc...
S-mi fii luceafar, cand pe marea-n spume,
de-o noapte fara stele sunt tinut in loc.
61
ecou luminat
E un blestem de fluturi tristi
acest cuvant venit din cer...
Si bucuria ca existi
e ger in gand, arzand mister...
Si clopotele care bat
si pasarile dinspre nord,
ecoul inca luminat,
pianul alb in vechi acord...
Cuvantul e adancul trist
si bucuria ca exist ...!
Semestrul III
1972
62
c l a r
Trei chipuri in cuvinte rare
le duce-albastrul in pacat...
Un tipat(semn de exclamare)
la urma, visul blestemat !
Trei chipuri, trei cristale clare.
...Inalta mare a jucat !
Cuvintele sunt pasari rare
intr-un vazduh nevinovat !
Semestrul III
1972
63
trupuri curgatoare
Trupurile curgatoare ale izvoarelor
s-a revarsat peste raza in doliu,
a rasaritului
si s-a intristat linistea
din maduva muntelui...
Eram intr-un semn de exclamare
cu inelul ecoului sau de ger in sange!
Culorile sunau in miezul luminii
si ne ademeneau noptile -
cu vise -
si turlele verzi ale pinilor,
reveneau, imbolnavite de zbor -
ca fostele erori intelepte!
In legea judecatoare a formelor dintai,
mersul pe mare ne-a o s a n d i t,
la penitente eterne
si muzica sferelor a incendiat
oceanul planetar ...!
Si ne invata, mana, pe de rost
si ne uita...
64
auzeam lumina
Auzeam lumina, lacrimand r o u a,
si fluturii, salbaticiti maret,
in adjective
asemenea unor pleoape abstracte
fardate cu pudra de curcubeu
si tus din geana indoliata...
Iar dupa coltul ochiului ceresc,
adierea calda a sentimentelor
d e z g h e t a g a n d u r i l e...
Eram inlauntrul meu adanc,
iar amintirile
imi aduceau un cer boreal,
peste desertul furtunilor
d i n c l e p s i d r e...
Auzeam lumina, lacrimand roua
dincolo de greseala originara,
cand, sunetele intelepte isi lepadau,
stravezii, durerea solemna...
Si, zapezile fierbinti
ma petreceau si ma pierdeau!
65
o mirare
Lasa-ma in ecou la tine
sa rasun ca la inceput
si sa-aud zarul cand vine
dinspre-albastru absolut!
Lasa-ma intr-o mirare
sa-ti masor gandul din gand
sa te iau din intamplare,
sa te duc pana-n cuvant...
Lasa-te ca mai-nainte;
fosnet alb in ger fierbinte.
66
raul care urca
Daca iti vine o scrisoare de la un necunoscut,
cu un semn de intrebare desenat la inceput,
sa-i raspunzi in spaniola si, uitand tot ce-ai stiut,
sa-l gasesti fara busola in desertul sau tinut....
Semnul de arama.Templele luminii.
Intamplarea verde. Marile erori...
Inspre miazanoapte - turle mute, pinii,
Sfantul Don Quijote. Luptele cu mori...
Raul csre urca. Macii de argint !
La rascruce - doua rauri ramurite.
Drumul catre tine, printr-un labirint.
Ninfele de gheata albe despletite.
Sfantul Don Quijote sa te aiba-n paza!
Vantul care bate sa te arda bland!
Don Quijote - sfantul - pana la amiaza
sa te aiba-n paza, sa te schimbe-n gand !
Semestrul III
(1973)
67
noapte
Ard umbrele pe tarm aprinse;
corabierii au plecat...
Nisipurile curg - invinse
spre insulele de agat ... !
Se naste alba o poveste;
un miez de noapte un blestem!
Prind pasarile iar de veste
si rasunam si nu suntem.
Se naste alba o poveste;
corabierii nu mai vin!
Milenuil care incepe - este
cu o durere mai putin...!
Semestrul III
(1973)
68
ninsori albastre
In gand mai viscoleste inca
ninsori albastre si fierbinti!
Deci, niciodataalba stanca
nu m-a vandut pe trei arginti.
Si niciodata, din iubire
n-am coborat iar pe pamant...!
Imi caut singura iesire
spre bezna albadin cuvant !
tu
Tu esti adancul unui gand
spus in legende bizantine,
aprinzi vocalele cand sunt
ecoul semnelor senine...
Si-apoi astepti o mangaiere;
intaiul cer, un ultim vers,
secunda alba, o durere,
si violetul tot mai sters !
Semestrul III
(1973)
69
undeva
Undeva spre tarmul verde
a sfarsit invins un val...
Undeva pasarea pierde
jocul sansei inegal...
Undeva un vesnic soare,
arde piatra de hotar,
dimineata cand rasare
o-intamplare intr-un zar !
Undeva steaua polara
lumineaza-un sfarsit;
undeva acum e vara,
solul alb s-a ratacit...
Undeva e vesnic bine
si e ceaiul aromat,
undeva ritmuri regine
cad albastru in pacat !
secundar
Pornesc amiezi din secundar
spre marea daruitanoua;
arde silaba frig polar
si, din adanc, doar beznaploaua!
Plecarile pornesc din gand
si pregatesc marea greseala...
Eu sunt un semn egal rasrant,
intr-un ecou de ger...O zala!
Eu sunt gresealasi sunt semn;
sunt lacrima si ingerul de lemn!
Semestrul III
(1972)
70
taina
Cand fluturii sunt doar contur
si curg spre filele veline
se spune caprin gerul pur
vin magi de searasase-nchine...
Cand fluturii sunt la apus,
si trecem - doi - prin ceata fina,
tu maintrebi dacati-am spus
taina ramasapentru cina...
...si daca-n gerul cel mai pur
vor prinde fluturii contur !
solar
Nisipul gri rastoarnacerul
in vara cercului solar...
Si Sancho Panza - scutierul
si umbra mea. Si pasul rar!
In pofta inimii sacada
in ropotul de tainarupt
cuvintele si lupi de prada...
...Cu morile de vant malupt!
Semestrul III
(1972)
71
iarna
In vers e pustiu si racoare
pe mari arde ger absolut;
se pierd continentele-n zare
cu ultimul sfert de minut.
Sunt prima, deci ultima rana
deschisa. Pe albul altar
port beznain loc de coroana...
si sunt doar cuvant! Si dispar...
altfel
Scanteia polara. (O noapte)
cu gene prelungi m-astepta
din ger sa-ti sculpteze, in soapte
albastru invins - frica mea...
Deci! Altfel scanteia polara
in spaima sapatatarziu
va arde padurea de ceara
sub cerul arzand visiniu...
...Si astfel vei fi za lunara;
deci versul pe care il scriu...!
Semestrul III
72
vazduh
Zbor albastru. Ochi nestins !
Clopotele bat in vale.
Ne primeste alt cuprins:
stele, puncte cardinale.
Bezna arde. Cer. Amurg!
Liniile verticale.
Pasarile-albastre curg
printre gandurile tale.
Esti vazduhul din vocale!
triolet
Adancul este incavis...
Albastrul arde violet!
Ecoul va lasa nescris
solfegiul unui triolet...
Adancul este in cuvant
si in secunda viitoare,
adancul este unde sunt,
eu - o silabacare doare
tu - doar ecoul meu rasfrant!
Semestrul III
(1973)
73
umbre prelungi
Cu plete lungi si pagane,
coloanele roz de calcar ...
O parte din iarbaramane,
ecoul aprins pe altar !
Si umbre prelungi- deodata
in rozul marin repetat,
rasuna, cum noi altadata
ardeam intr-un nord departat !
trist
Sanu fii trista, azi sunt trist;
am cu o frunzamai putin...
Sunt foarte trist fiindcaexist
in chiar aroma mea de crin !
Safii frumoasa, dacasunt
de trei petale impartit,
dacain gerul din cuvant
sunt fiul tau dezmostenit!
( Mi-a spus, azi, crinul meu cel sfant;
alb viscolit... Eu nu mai sunt! )
Semestrul III
1973
74
poate
Poate caintr-o secunda
va fi gerul intre noi.
Poate cao sane-ascunda
o-ntamplare pe-amandoi!
Poate cao saajungem
fosnetele dinapoi...
Poate cao sastapungem
ceturile dintre noi...
Poate cadintr-o greseala
vom ajnge in cuvant;
eu, in bezna lui ovala,
tu - in versul meu rasfrant!
Semestrul III
1972
75
sonatina
Si graul copt cu marea-i faima!
Si pasarile de argint...
Sagetile arzand o spaima;
si zborul alb prin labirint !
Din patru fruze cade - una.
Mirajul noptii e in joc !
O tine-n palma dreapta, luna,
pe-a treia, cea faranoroc.
Luceafarul de zi, la noapte,
v-a invinge intregul univers.
Penumbra norilor, in soapte,
va curge limpede, in vers!
Eu voi canta o sonatina,
tu vei pleca si vom fi trei,
si-n bezna din cuvant, senina,
voi face rouasi scantei...!
beethoven
Si mugurii inseninati de roua;
si linistea aprinsade furtuna,
cuvintele inpartasite noua
si o secundacare stas-apuna...
Si bezna claradimprejur invinsa
si stelele, in cer, arzand tacere
din sunetul oval. Suav, prelinsa,
greseala, o vocala, o durere...
Si mugurii si sfanta adiere
si stelele, arzand, in cer, tacere...
... Pianul alb, sonata lunii - sfere!
Semestrul III
1972
76
zare
In zarea ta sunt umbrã sidefie,
cuvantul care a fost invins
intr-un pustiu ce-avea sã fie
ca-n vechile castele invins...
Si-n versul tãu care mã scrie,
cu un ecou de ger aprins,
sunt alba vinã adusã tie,
fiindcã, in mine, azi a nins !
rouã
Cand un bob de rouaarde,
pe altarul frunzei - esti
un pian cu faracoarde;
sunet sferelor ceresti !
Si-n a doua jumatate
urcafosnetul in rod...
Simfonii neterminate
pun intre solfegii, pod!
Marepetabland, sonate
sa-mi inalte esafod ... !
Semestrul III
1972
77
trei
Trei castele de nisip;
marea, zare si aripa...
Zid cu zid se infiripa-
trei castele de nisip.
Castaramurade trei,
un castel se infiripa,
pentru zare si aripa...
Bate orologiul - trei !
Semestrul III
1972
78
cumpana
Castigacumpana si pierde,
secundele-n ecou rasfante,
padurile cu suflet verde
si fluturii cu aripi frante...
Mapierde cumpana cand suie...
... Apoi castigaun razboi!
Sunt intamplarea care nu e
decat blestemul albei foi...
Maschimbacumpana-n statuie,
maviscoleste printre voi!
abstract
Ard albastrele paduri!
Vine nordul dinspre nord.
Mugurii sunt picaturi,
gandurile - un fiord...
Vine nordul, arde frig!
Intr-un curcubeu abstract.
Bate gandul si te strig;
sunt ecoul tau exact ...!
Arde nordul - vine frig,
sunaalbastru cand te strig!
(septembrie, 1972)
79
senina
Si la urma, faraurma
se vor stinge in lumina
fluturii-ntristati de roua
de matase si de fard...
Si spre searavalul vesnic
o savina, o savina
cu vazduhul din vocale
si fortuna. Si-am saard !
Resturile de culoare
si bucatile de cer
se vor pierde printre semne
rasunand la intamplare...
Si la urma, faraurma
va cadea invinsul ger
peste ultima secunda,
peste trista intrebare...
Tu vei fi albastra unda,
eu ecoul dinspre mare.
Si la urma, faraurma
eu in tine am sapier...!
labirint
Un clopot, un tipat de-argint,
un inger cu gene de lac...
Secundele din labirint
ies albe si tac, tac si tac...
#
Valul priveste din unde,
albul se sparge sonor,
singuraurma raspunde
sol, fa, re, do minor...i
(septembrie 1972)
80
lumina
Lumina limpede-si incepe
suavul templu - val cu val...!
O mare de albastre stepe
inchisa-n strigatul oval...
Si ultimul patrar se-aprinde
(de patru dimineti in roua)
secundele din ceas le vinde
la pret de-un sunet cate doua.
Lumina limpede e sange
albastru-n marea care plange!
cer albastru
Cerul de-albastru e gol !
Torte se-aud pe aproape...
Trece sonata in sol,
gandul se-atinge de pleoape.
Uita-te dacam-ajungi;
clipa-i de-acum pe sfarsite!
Ploaia cu degete lungi
bate-n feresti aburite !
Semestrul III
1973
81
fiord
Vestita mare ne asteapta
pe-ntinsul rece si abstract.
Cuvintele ne spun in soapta
(se stie numarul exact !)
Scanteia albava apune.
Zapezile azi sunt fierbinti!
Din trei vocale, una spune
cane vor vinde pe arginti...
Intr-o secundagandul bate
si suna-albastru albul nord.
Tu vei patrunde in cetate
eu voi ramane in fiord.
Si, din pianul vechi, sonate
vor izbucni in vechi acord...!
Semestrul III
82
cuvant
O pasare de pada, Cerul.
Doar eu si tu intr-un cuvant.
Adancul meu. Silaba. Cerul
si fosnetul prin care sunt !
Petala galbena. Furtuna.
O joaca-n albul ratacit.
Adancul tau. La noapte, luna;
( O sorb din palma, linistit !)
Rasunabezna, rupe struna.
Sfarsitul albului sfarsit !
cadere
Cand voi afla de unde sate chem
va fi tacere-n lume si-n tacere
vei rasuna de umbre si matem
canu vei mai fi marea mea durere.
Si sunetul va fi un curcubeu,
va lumina-ntamplarea peste lume,
vei are viu, in locul meu,
iti voi cunoaste gerul dupanume.
Cand voi afla de unde sate chem
va fi tacere-n lume si-n tacere
voi cauta, un semn sa-l inviem,
din ultima secundain cadere ...!
Semestrul III
1972
83
rouapustie
S-audaroua si sataca
in stropii mari, la rasarit...
Flamanda mare cum isi joaca
albastru valul pustiit...!
S-audamarea si sa-mi faca
un rug in gerul viscolit
si-ntr-o silabasamai treaca
cu tine, ceasul nevenit...!
si mai tarziu
Cadea incet lumina in focul de onix.
O amintire albaincendia o poza.
Cartagini faranumar.Cenusa. Un phenix.
Si taina infloritain sangele de roza...
Un tipat. O sageatasi inspre nord cocorul
cu aripa si zborul din coajade platan...
Nisipurile-albastre gandeau sonor decorul
in fa diez ritmandu-si tacerea un castan...
In miez de zi,lumina il ajungea din urma
si izbucneau in zare trei focuri de caisi...
Ingenunchiati de rouastateau ca intr-o urna
copacii nepereche cu ochi mari deschisi...
Un tipat. O sageatasi mai tarziu- tarziul
pleca inspre departe cu florile de mai.
Din cinci in cinci clipite se termina pustiul
si incepea cuvantul in urmele de cai...
Un tipat. O sageatasi mai tarziu - tarziul
din cinci in cinci clipite, ne pustia pustiul...
Semestrul III
1972
84
J S Bach
In fuga zeilor. Un clopot...
Si vaile cazand incet!
Si cavaleria in tropot
( Sonata lunii o repet...)
Si mana ta o sa-mi raspunda
in versul trist si impacat;
un strop de roua, o secunda...
lumina albului pacat.
sunet
Sunetele sunt matase,
faraumbrasi albastra;
zarul spune sase-sase
cand masoarasansa noastra...
Sunetele sunt o vale,
( focul unui portocal ),
numarasi pun la cale
in adancul alb oval,
intre versurile tale
saard ger si safiu val !
Sunt un mugur de matase
cu miez alb.Deci sase-sase...!
Semestrul III
1973
85
padure
Padurea. Un ochi de lumina.
Un fir de tacere, un drum.
Solemnao veste senina
si crinul albit in parfum !
Ne cheamaun tarm de departe
Tu arzi in ecou. Eu - rasun...
Si nordul cu sot te imparte
in versuri si eu le adun !
...Lumina sonora- departe
in care rasar si apun !
asadar
Deci, am plecat si eu cu tine...
duc yola spre un tarm rotund,
greselile-mi vorbesc de bine
iar beznele nu-mi mai raspund.
Deci, in petalele de nufar
albastrul mi l-a oglindit...
Deci, de tacere nu mai sufar,
esti steaua mea la asfintit...
Deci sunt un sunet. E superb
si-n miezul versului sunt verb
Semestrul III
1972